Spre Sud, la Laceni este debutul in poezie al lui Stefan Baghiu. Subtilitatile comportamentale ale celor din jur, angoasa permanenta si dorinta de integrare intr-o lume tot mai seducatoare pe masura ce „se scufunda“ sunt motivele centrale ale volumului. Scrise fara retineri in limbaj si in modulul imagistic, insa fara a deveni triviale sau facile, poemele vorbesc despre o criza identitara majora: dorinta de a fi in mijlocul petrecerii, desi aceasta provoaca nausea, anxietatea si depresia. Melancolia, empatia erotica si deznadejdea se intalnesc aici cu noile peisaje urbane: cluburi minimal, mall-uri, petreceri Goa. O poveste despre felul in care s-au schimbat lucrurile in cadrul ultimelor generatii si despre cum, treptat, evolutia isi arata efectul real: alienarea.
~~~~~
"Exasperare, revolta, delir? Cate ceva din toate, dar sub semnul unei frici
spasmodice de cliseu, de uniformizare, de confuzie impacata cu «cimpanzeii carnivori» (alte vietuitoare evocate de autor cu aceeasi greata sufocanta fiind libarcile si diversi gandaci umezi si puturosi). Nu e de mirare ca autorul acestei carti e fascinat de pumnale si poarta mereu cu el un «sis cu buton». Stie pe ce lume e, dar nu inceteaza sa se mire de ea, ca un martian strafulgerat de cosmarul vietii de pe Terra... Paginile cele mai bune din Copiii fiarei, tulburi de viziuni si proiectii sumbre (admiratia autorului pentru poezia Ilenei Malancioiu e mai mult decit estetica), din disperare se nasc. Nu stiu daca va rezolva sau nu in mod avantajos «problema genialitatii», insa Cristian Tudor Popescu imi pare a fi unul dintre cei mai proeminenti scriitori ai acestor ani.“ - Mircea Iorgulescu
~~~~
„Daca romanele de pana la Virginia Woolf urmareau ample desfasurari si teluri pe masura, peripluri eroice de-a lungul unor tinuturi nemarginite, odata cu Doamna Dalloway, Virginia Woolf ne demonstreaza ca nemarginitul poate fi gasit si in cotidian; ca o viata plina de lucruri intamplatoare si petreceri reprezinta un subiect la fel de viabil ca orice alt destin; iar daca gestul unui personaj dintr-un roman pare lipsit de importanta inseamna ca nu a fost atent observat. Romanul ca forma de arta nu avea sa mai fie niciodata la fel. In acelasi timp, Doamna Dalloway are in el unele dintre cele mai frumoase, mai complexe, mai incisive si mai neasteptate fraze scrise vreodata in engleza si este una dintre cele mai emotionante si mai revolutionare lucrari de arta ale secolului XX.“ - Michael Cunningham, autorul romanului Orele
~~~~
El isi cauta amintirile. Ea incearca sa scape de ele. Generatia pierduta a Basarabiei interbelice se intalneste cu generatia Pink Floyd a Romaniei comuniste, intr-o incursiune ametitoare in istoria personala si in cea colectiva. Punctul lor de intalnire: muzica lui Dimitrie Cantemir… De-a lungul unui fir narativ plin de contraste, noul se impleteste cu vechiul, iubirea pentru trecut intilneste speranta pentru viitor, intr-o metamorfoza continua a portretelor. „Domnita“ Marina si necunoscutul basarabean isi traiesc povestea de dragoste intr-o lume care inca mai asteapta ca ranile trecutului si nedreptatile istoriei sa se vindece.
~~~~~~
Vazuta prin ochii unui copil, viata pare mai frumoasa. Iar daca pustiul care locuieste intr-un sat din perioada obsedantului deceniu devine naratorul-personaj al unui roman, tragismul epocii este anulat de situatiile comice create de naivitatea perspectivei acestuia. Fiorul primei iubiri pentru o fetita din vecini infloreste intre castele imaginare si aventuri in natura, locul in care traieste este un colt de paradis, iar lucruri marunte, precum o pijama noua, pantalonii largi „de oameni mari“ sau bomboanele fondante, sunt cele mai mari bucurii ale vietii. Totul se schimba insa cand tatalui i se insceneaza o infractiune, iar baietelul, fratele mai mare si mama lor devin persoane indezirabile. Ceea ce nu-l impiedica pe protagonist sa dea dovada de un curaj si un spirit de sacrificiu care ar face cinste si unui adult. Un roman cu unchi si matusi, cu bunici si vecini - unii ingeri protectori, altii demoni cu chip uman -, in care un suflet inocent ne arata ca binele din oameni poate invinge si in cele mai intunecate vremuri.
~~~~~
Cu un total de 40 de texte de o mare varietate stilistica scrise de 23 de autori, volumul reuneste cele mai bune povestiri ale celor mai buni autori de proza scurta din anii 2000. Daca romanele scriitorilor din noua generatie au avut parte de succes la public si de receptare critica, proza scurta a ramas in schimb prea putin cunoscuta si apreciata. Aceasta antologie, o premiera in spatiul editorial romanesc, reprezinta astfel si un act de recuperare, menit sa duca la redescoperirea si reevaluarea genului scurt si a noii generatii de prozatori.
Autori:
Ioana Baetica Morpurgo;
T.O. Bobe;
Lavinia Braniste;
Dan Coman;
Luca Dinulescu;
Adrian Georgescu;
Radu Pavel Gheo;
Silviu Gherman;
Florin Lazarescu;
Dan Lungu;
Cosmin Manolache;
Mihai Mateiu;
Mitos Micleusanu;
Angelo Mitchievici;
Veronica D. Niculescu;
Radu Paraschivescu;
Cezar Paul-Badescu;
Liviu Radu;
Sorin Stoica;
Lucian Dan Teodorovici;
Alex Tocilescu;
Calin Torsan;
Marian Truta.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu