Descriere:
Juliette merge cu metroul din Paris în fiecare zi, la aceeași oră. Cea mai mare plăcere a ei este să vadă ce citesc cei din jur: doamna în vârstă, colecționarul de ediții rare, studenta la matematică sau fata care plânge la pagina 247. Îi privește pe toți cu tandrețe și curiozitate, de parcă ceea ce citesc, pasiunile și diversitatea existenței lor i-ar putea colora și ei viața monotonă.
Dar într-o zi Juliette hotărăște să coboare cu 2 stații mai devreme și să o ia pe un drum ocolitor spre serviciu, decizie care îi va schimba viață.
RECENZIE:
Înțeleg de ce ar fi preferata unora, un deliciu pentru alții, însă pentru mine a fost doar ok.
"Fata care citea în metrou" e o carte bună dacă vrei ceva rapid, scurt, cu o poveste oarece interesantă și care te face puțin să te gândești "dar ce se întâmplă cu adevărat?".
Pe de altă parte, am avut impresia că fie firul narativ s-a pierdut pe drum, fie n-a existat unul. Sau eu am vrut prea mult. Știu că e o lectură subțire, ca număr de pagini, dar n-aș fi vrut să fie așa și vorbind de personaje și acțiune. Fiindcă, odată ce începe să se apropie de final, eu am simțit că totul se destramă încet. În loc să devină mai clar, mai închegat.
Iar personajele mi s-au părut ca niște cutii frumos ornamentate, care de departe sunt strălucitoare, par pline și dense, iar când te apropii și ridici capacul, vezi cât de goale și... lipsite de profunzime sunt.
Overall, nu e o carte rea. Chiar dimpotrivă! Am găsit destule pasaje frumoase vorbind de cărți, de lectură, cum cititorii sunt legați între ei și ce face cititul pentru oameni sau cum le schimbă viețile. Din acest unghi, aș recomanda-o oricui vrea o carte despre cărți sau oricui a văzut pe cineva citind în public și și-a imaginat diverse.
Însă dacă vreți o poveste cu emoții, cu personaje complexe, cu aflarea tuturor răspunsurilor la final, atunci aș zice că nu asta e pentru voi.
3/5
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu