RECENZIE - Destinul coroanei (Jocul Coroanei #2) de Evelyn Skye

RUSIA SE AFLĂ ÎN PRAGUL UNEI MARI SCHIMBĂRI.

Descriere:

Încoronarea lui Pașa se apropie, iar Vika este acum Magul Imperial, dar funcția pe care o râvnea cândva s-ar putea dovedi mai dificilă – și mai periculoasă – decât se aștepta. Pașa se luptă cu propriile sale probleme – legitimitatea îi este pusă la îndoială, fata pe care o iubește îl urăște și este convins că prietenul lui cel mai bun a murit. Când apare un pretendent la tron – iar magia în Rusia începe să crească rapid –, Pașa trebuie să facă totul pentru a-și păstra poziția și pentru a-și apăra țaratul.

Pentru Nikolai, sfârșitul Jocului a fost dureros. Deși a reușit să scape de moarte, Nikolai rămâne singur, o umbră ascunsă într-o lume ireală creată de el însuși. Dar când primește o a doua șansă la viață – legată de un preț întunecat –, Nikolai trebuie să decidă cât de departe e dispus să meargă pentru a se întoarce în lume.

Cu revoluția tot mai aproape, cu o nouă magie primejdioasă ivită deodată și un țarat ușor de cucerit, Vika, Nikolai și Pașa trebuie să lupte – sau să înfrunte distrugerea nu numai a lumii în care trăiesc, dar și a lor înșiși.

RECENZIE:

 M-am tot gândit dacă să citesc volumul ăsta sau să mai aștept, căci nu simțeam dorința aia subită de a știi ce se mai întâmplă cu personajele și ce s-a ales de ele după ce jocul s-a terminat, așa cum s-a terminat. Apoi m-am gândit că fiind duologie n-ar avea sens să mă lungesc fără rost, așa c-am pus mâna pe carte și în câteva ore am dat-o gata. Am citit-o, n-am ucis-o, nu vă faceți griji :D. 
  
 Destinul coroanei a fost o continuare pe măsură, însă în același m-am bucurat de ea ca de un volum separat, mult mai întunecat, mai plin de intrigi, suspans și de personaje mult mai puternice și mai determinate ca cele pe care le-am întâlnit în prima carte. Le-am simțit mai aproape și și au părut mult mai realiste și mai decise să lupte și să facă orice pentru a obține ceea ce-și doresc. Și tot comparativ cu primul volum, am văzut mai mult din lume, am aflat ce pot face 'magicienii' și autoarea ne-a arătat, în sfârșit, că ei nu-s acolo doar pentru a-l păzi pe țar sau pentru a crea lucruri frumoase la care oamenii să aplaude. 
  
 Mi-a plăcut să mă plimb pe drumurile acestei Rusii și să mănânc toate chestiile delicioase, să călătoresc și să intru în toate acele case și palate frumos decorate și pline de oameni pe atât de complecși pe cât de ales sunt îmbrăcați. Deși uneori aparențele înșeală și amicii noștri au descoperit sau redescoperit că de multe ori îți bagă cuțitul în coaste fix cel mai bun prieten sau chiar dușmanul te scoate dintr-un impas. Ceea ce a fost surprinzător și-n același timp îmbucurător. Nu că prin asta aș spune că dușmanii lor sunt niște simpatici numai buni de îmbrățișat, dar nici răi nu sunt... plus că, nu-i așa, omori pe cineva mult mai ușor dacă e aproape? Cât de aproape posibil.  

 Vika, Pașa și Nikolai s-au schimbat foarte mult față de primul volum și cumva e ceva firesc, însă în același timp, m-am bucurat să văd că asta nu i-a făcut să pară crispați sau diferiți de cum erau. Nu de fiecare dată personajele se schimbă așa de bine și realist și nu tuturor autorilor le iese asta. N-aș zice că acum vreunul e preferatul meu, însă aș ieși cu unul din ei, sau cu toți, la un ceai sau la ceva bun de mâncat. Sau poate gătesc ei ceva, mai știi. Au fost interesante și discuțiile sau interacțiunile dintre ei și chiar am prins drag; păcat c-a fost așa mai spre final, dar mai bine acum decât niciodată. 
  
 Ca să-nchei, aș spune că dacă v-a plăcut Jocul Coroanei atunci o să vă încânte și acest volum, poate și mai mult, iar dacă ați fost ca mine și acela vi s-a părut doar bun, Destinul coroanei merită citit. Cumva umple acele goluri și te lasă satisfăcut; e ca desertul după o masă sățioasă și e numai bun. A avut suspans, acțiune, mai mulți magicieni, mai multă magie, cât mai multă mâncare, locuri de vizitat și un final pe măsură. Se putea și mai bine, dar o luăm așa.