RECENZIE - Stăpânul umbrelor (Uneltiri întunecate #2) de Cassandra Clare

Descriere:

Ți-ai da sufletul-pereche în schimbul sufletului tău?

Emma Carstairs a aflat că dragostea pe care o împărtășește cu parabatai-ul ei, Julian Blackthorn, nu este numai interzisă, dar îi poate distruge pe amândoi. Știe că ar trebui să fugă cât mai departe de Julian. Dar cum poate face asta când familia Blackthorn este amenințată din toate părțile? Singura lor speranță este Cartea Neagră a Morții, un tom de magie având o putere cumplită. Toată lumea o vrea. Dar numai cei din familia Blackthorn o pot găsi.

Izbânda poate veni cu un preț pe care Julian și Emma nici nu și-l imaginează, unul ce va aduce cu sine o judecată a sângelui care ar putea avea repercusiuni pentru tot și toți cei pe care îi iubesc ei cel mai mult.

RECENZIE:

Știu că pentru primul volum din serie am scris o recenzie kilometrică, dar pentru volumul ăsta nu cred că-mi mai iese. Și nu pentru că n-ar fi fost o carte bună, ce mi-a plăcut la fel ca prima sau poate și mai mult, ci pentru că e al doilea volum și nici nu știu despre ce pot să vorbesc, fără să dau spoilere, și totuși să vă zic ceva ca să vă fac curioși.

Stăpânul umbrelor a fost o continuare pe măsură și chiar dacă uneori am avut impresia că nu se mai termină cu întorsăturile de situație, mi-a plăcut. Ce vreau să spun prin asta e că au fost bucăți din carte unde suspansul și acțiunea sunt duse la extrem și nu mai știi în ce parte să te mai uiți și ce să înțelegi, iar alte bucăți unde e mai calm; și atunci e calm petru că se pregătește terenul pentru altele. 

Și asta n-a fost rău, doar că citind o carte cu atâtea pagini și atât de îndesată devine la un moment dat obositor și zău că nu mai știi: să mă speri că mai trăiește cineva la final? ar mai trebui să aibă personajele încredere în cineva sau ar fi bine să aibă dubii chiar legat de oamenii cu care împart același acoperiș? cine le e cu adevărat dușman și oare se merită să lucreze împreună, dacă așa știu că evită un pericol și mai mare? se merită să-ți dai viața pentru cei dragi? când ar trebui să te oprești din a face asta? 

A fost interesant și cumva amuzant să văd că-n Stăpânul umbrelor personaje din celelalte serii, nu dau nume, le spun "copiilor" că e bine să nu iei decizii fără să te gândești înainte sau că nu e bine să acționezi fără un plan sau că cel mai bine e să nu te lași dus de emoții; țînând cont că și ei fac și făceau la fel. Însă știți că atunci când dăm sfaturi nu trebuie ca noi să le aplicăm. Și totuși, e tare distractiv să văd cum au evoluat adolescenții ce-i știam noi, și acum sunt aproape adulți, și acționează ca un fel de modele pentru tinerii vânători de umbre; acum, că-i vorba de modele pozitive sau negative... eh. Plus că citind Stăpânul umbrelor am avut de destule ori impresia că istoria se repetă și am ajuns să mă întreb dacă lucrurile se vor întâmpla ca în trecut sau nu; poate-am mai învățat și noi din greșeli? Sau poate nu, și-avem de gând să o facem și mai lată.

Cât am citit Stăpânul umbrelor nu m-am gândit la cum se va termină sau ce-o să se întâmple în următoarele capitole sau în următoarea carte, și cred c-a fost mai bine așa. 

Iar acum ca o paranteză, știu că sunt și destui oameni ce spun că deja devine ridicol faptul că universul vânătorilor de umbre se tot extinde și Clare mai scoate o serie și încă una, deși zice printre rânduri că are de gând să se oprească. Însă, eu-s de părere că poți foarte ușor, dacă ți s-a luat de serii sau de univers, să nu mai citești și să te oprești unde vrei tu. Dar nu mai da cu noroi și încetează să-i judeci pe ce-i ce citesc și încă așteaptă al optulea volum din a doișpea serie, să zicem. Căci eu așa fac și momentan le citesc și-mi plac; iar dacă va fi vreodată să mă plictisesc mă voi opri, însă nu voi face un spectacol din asta. 

Închizând paranteza, care nu știu dacă-și are sau nu locul, dar o las aici, vă invit să citiți volumul dacă l-ați citit pe primul și nu știți dacă să-l începeți pe ăsta sau nu, iar dacă ați citit DM și IM, atunci poate o începeți și pe asta? E foarte mișto să vezi cum Clare a lăsat personajele să crească și ni le arată acum în diferite poziții și mult mai mature, însă în același timp, sunt tot ei de care am prins drag și-i vezi făcându-și de cap sau bătând măr dușmanii mai rău ca 'ăștia tineri'. Plus că e plin de acțiune, emoții, suspans, râsete iubire, trădări și interese. Și cine nu vrea să ia parte la așa ceva?

P.S.: am zis că voi fi scurtă? mda, am zis.