RECENZIE - Mâine de Guillaume Musso

Guillaume Musso, încoronat „iluzionist al suspansului” (Le Parisien), prezintă o nouă aventură misterioasă şi bulversantă, un roman ingenios, plin de romantism şi captivante răsturnări de situaţie.

Descriere:

Emma locuieşte la New York, are 32 de ani şi încă îl mai caută pe bărbatul vieţii ei. 

Matthew locuieşte la Boston, şi-a pierdut soţia într-un cumplit accident de maşină şi îşi creşte singur fetiţa de patru ani.

 Cei doi se cunosc pe Internet şi, după un schimb de e-mailuri, cred că au în sfârşit dreptul la fericire. Dornici să se vadă, îşi dau întâlnire într-un micuţ restaurant italienesc din Manhattan. În aceeaşi zi, la aceeaşi oră, fiecare dintre ei intră pe uşa restaurantului. Sunt conduşi la aceeaşi masă şi totuşi... nu se vor întâlni niciodată. 

Joc al minciunilor? Fantasma unuia? Manipularea celuilalt?

 Victime ale unei realităţi care îi depăşeşte, Matthew şi Emma îsi vor da repede seama că nu e vorba de o simplă întâlnire ratată... 

RECENZIE:

Guillaume Musso este unul din autorii mei preferaţi şi deşi au trecut câţiva ani de când am citit un roman de la el, tot nu şi-a pierdut gustul şi parcă de data asta mi-a plăcut şi mai mult. Până acum n-am fost niciodată dezamăgită de vreunul din romanele sale, pentru că de fiecare dată spun o poveste intrigantă, plină de acţiune şi suspans, iar personajele sunt extrem de realist şi complex conturate. Aşa că, fie de citeşti pentru personaje, pentru acţiune, pentru suspans sau pentru povestea de iubire, nu vei fi dezamăgit şi sigur vei devora cartea în câteva ore, căci e cam greu să o laşi din mână. 

Mâine e un roman care mie mi-a plăcut şi chiar de la primele rânduri; cumva e ce te aştepţi, pentru că descrierea îţi cam dă de gândit, nu totul e ceea ce pare şi cele mai mici detalii fac diferenţa, însă în acelaşi timp rămâi surprins cu fiecare întorsătură de situaţie şi fiecare personaj ce apare în scenă. Comparativ cu alte cărţi ale lui aş zice că e mai mult un mystery - thriller decât o poveste de iubire, însă nu mi-a părut rău deloc; chiar aveam nevoie de aşa ceva acum, pentru c-am citit în ultima vreme destule cărţi ce m-au dezamăgit. Aşa că, ceva numai bun, care ştiam sigur că-mi place, mi-a plăcut şi mai mult.

N-o să vă spun ce se întâmplă în carte, dar merită citită şi cel mai bine e să nu ştiţi prea multe atunci când o începeţi. E mult mai interesant să afli totul odată cu personajele şi să-ţi rozi unghiile sau dinţii (după caz:)) ) pentru că nu ştii ce urmează şi dacă prietenii noştri vor reuşi să rezolve situaţiile. Nu e o cursă contra cronometru, însă scriitura devine chiar foarte alertă în unele locuri şi pentru că vrei neapărat să ştii cum se va termina, te grăbeşti, ai impresia că nu citeşti destul de repede, şi respiraţia ţi se va opri în gât odată cu cea a Emmei şi a lui Matthew. N-aş spune că am ghicit plot-ul sau finalul, nici n-am vrut, pentru că-mi place să savurez misterele şi nu să le rezolv, dar în acelaşi timp nu e nici ceva la care te-ai gândi prima dată când citeşti. Plus că apoi autorul ţi-l aruncă aşa pe foaie, iar tu nu mai ştii ce să crezi. 

Şi-acum? Oare ce mai urmează? Ce vor face? îţi tot umblă prin cap şi treci de la o perspectivă la alta şi de la un capitol la următorul. Sincer, am fost atât de prinsă în poveste, încât înainte să-mi dau seama citeam mulţumirile de la final :))

Emma şi Matthew mi-au plăcut amândoi şi acum după ce-am terminat romanul, pot să zic că-i văd ca pe nişte prieteni mai mari. Nu mi se par doar nişte personaje formate din cuvinte şi au atâtea defecte cât au calităţi, iar personalităţile lor sunt extrem de complexe şi cameleonice, aş zice. Mi-a plăcut că autorul nu încearcă să-i facă să pară buni sau răi, ci doar oameni care încearcă să trăiască, să obţină ceea ce vor, să iubească, să ajute şi care iau nişte decizii ce lor li se par corecte atunci. 

Relaţia dintre cei doi e extrem de gri şi evoluează natural, nu se îndrăgostesc instantaneu şi nici n-au încredere completă în celălalt, ci încearcă să afle cât de multe pot, să pună întrebări şi cu fiecare situaţie să analizeze comportamentul celuilalt şi să vadă dacă ascunde cineva. Nu zic că se transformă în detectivi şi scotocesc în vieţile lor, dar îşi iau măsuri de precauţie şi n-am simţit că e vorba de dragoste la prima vedere sau c-ar fi fost gata să-şi rişte viaţa unul pentru altul la două minute de la întâlnire.

Pe lângă stilul simplist şi totuşi extrem de atrăgător şi colorat, pe lângă firele narative ce te iau prin surprindere, deşi nu e vorba de nicio conspiraţie sau invazie extraterestră, pe lângă personajele principale de care ajungi să te ataşezi fără să-ţi dai seama, tocmai pentru că sunt nişte oameni normali, Musso creionează bine şi personajele secundare sau episodice. Chiar şi oamenii pe care-i întâlneşti doar o dată, îi auzi spunând o glumă sau sunt descrişi într-o amintire, îi placi şi-ţi rămân în minte. E acel ceva pe care unii autori îl au şi care te face să te îndrăgosteşti rapid şi profund de orice detaliu şi om din romanele lor. 

Aş recomanda acest roman? Fără îndoială! Alături de oricare altă carte scrisă de Musso, pentru că toate merită şi fiecare are ceva special, de la personaje, acţiune, final, dialoguri, glumiţe şi descrieri care te poartă fix în locurile pe unde umblă personajele, fără ca tu să-ţi fi mişcat măcar corpul din fotoliu sau de pe plajă. Sunt sigură că toate cărţile lui o să vă placă, fie că le citiţi pentru personaje, pentru că sună bine descrierea, că vă place stilul autorului, aţi auzit numai de bine, vreţi un thriller sau o poveste de iubire. Găsiţi de toate, doar să începeţi! :)