Descriere:
Jodi şi Todd se află într-un moment de cumpănă al relaţiei lor. Totul e în pericol, inclusiv viaţa prosperă pe care o duc în locuinţa lor din Chicago. Chiar dacă nu sunt căsătoriţi, sunt împreună de peste douăzeci de ani. El este un antreprenor bogat, iar ea, psihoterapeută.
Romanul este un thriller psihologic despre căsnicie şi crimă, rutină şi nevoia de nou, despre disoluţia unei relaţii, relatat alternativ din perspectiva celor două personaje principale.
Romanul este un thriller psihologic despre căsnicie şi crimă, rutină şi nevoia de nou, despre disoluţia unei relaţii, relatat alternativ din perspectiva celor două personaje principale.
RECENZIE:
Pusesem ochii pe romanul acesta de când am auzit prima dată că apare, însă dintr-un motiv necunoscut, tot am amânat să-l citesc.
Soţia tăcută, din punctul meu de vedere, e o lectură pentru iubitorii de thriller, dar şi pentru cei care citesc mai mult poveşti centrate pe personaje şi pe analiza lor psihologică, iar ritmul alert al cărţii şi scriitura simplistă, dar intrigantă, fac din acest roman ceva greu de displăcut. Eu am citit-o în câteva ore şi mi-am permis să citesc mai încet, pentru că n-am vrut să o termin prea repede. Cumva, vrei să petreci mai mult timp cu personajele şi să vezi orice nuanţă din caracterul lor, să înţelegi de ce au făcut ceva şi mai ales ce consecinţe există.
Totuşi n-aş recomanda cartea celor care vor investigaţii sau foarte mult suspans, tot felul de întorsături de situaţie şi un final exploziv. Da, există momente tensionate şi câteva întorsături de situaţie, însă în acelaşi timp ai impresia că totul se întâmplă calm, calculat şi cumva îţi inspiră aerul acela de dup-amiază leneşă de vară sau toamnă târzie. Nu e un roman alert şi care să te facă să cazi de pe canapea, dar nici unul plictisitor.
Personal, mi-au plăcut personajele şi a fost interesant să aflu povestea atât din perspectiva lui Jodi, dar şi a lui Todd, pentru că de cele mai multe ori avem doar perspectiva femeii sau a unuia din ei. Totul a fost cursiv, interesant şi chiar dacă ai impresia că totul este lent şi calm, lucrurile se mişcă, paginile zboară şi nici nu ştii când ai terminat-o. Plus că romanul este destul de scurt.
Recomand Soţia tăcută cititorilor de thrillere, dar mai ales acelor cititori de thrillere care vor să vadă şi să audă personajele şi nu doar să aibă parte de suspans şi acţiune. Aşa cum spuneam mai devreme, romanul este centrat strict pe personaje, pe analiza lor psihologică şi pe efectele faptelor lor. Dacă nu vă plac astfel de cărţi şi vreţi ceva mai rapid, mai puternic şi mai plin de acţiune, atunci încercaţi altceva. Însă, pentru o zi liniştită sau pentru că pur şi simplu vreţi să încercaţi ceva nou, recomand acest roman.
Pusesem ochii pe romanul acesta de când am auzit prima dată că apare, însă dintr-un motiv necunoscut, tot am amânat să-l citesc.
Soţia tăcută, din punctul meu de vedere, e o lectură pentru iubitorii de thriller, dar şi pentru cei care citesc mai mult poveşti centrate pe personaje şi pe analiza lor psihologică, iar ritmul alert al cărţii şi scriitura simplistă, dar intrigantă, fac din acest roman ceva greu de displăcut. Eu am citit-o în câteva ore şi mi-am permis să citesc mai încet, pentru că n-am vrut să o termin prea repede. Cumva, vrei să petreci mai mult timp cu personajele şi să vezi orice nuanţă din caracterul lor, să înţelegi de ce au făcut ceva şi mai ales ce consecinţe există.
Totuşi n-aş recomanda cartea celor care vor investigaţii sau foarte mult suspans, tot felul de întorsături de situaţie şi un final exploziv. Da, există momente tensionate şi câteva întorsături de situaţie, însă în acelaşi timp ai impresia că totul se întâmplă calm, calculat şi cumva îţi inspiră aerul acela de dup-amiază leneşă de vară sau toamnă târzie. Nu e un roman alert şi care să te facă să cazi de pe canapea, dar nici unul plictisitor.
Personal, mi-au plăcut personajele şi a fost interesant să aflu povestea atât din perspectiva lui Jodi, dar şi a lui Todd, pentru că de cele mai multe ori avem doar perspectiva femeii sau a unuia din ei. Totul a fost cursiv, interesant şi chiar dacă ai impresia că totul este lent şi calm, lucrurile se mişcă, paginile zboară şi nici nu ştii când ai terminat-o. Plus că romanul este destul de scurt.
Recomand Soţia tăcută cititorilor de thrillere, dar mai ales acelor cititori de thrillere care vor să vadă şi să audă personajele şi nu doar să aibă parte de suspans şi acţiune. Aşa cum spuneam mai devreme, romanul este centrat strict pe personaje, pe analiza lor psihologică şi pe efectele faptelor lor. Dacă nu vă plac astfel de cărţi şi vreţi ceva mai rapid, mai puternic şi mai plin de acţiune, atunci încercaţi altceva. Însă, pentru o zi liniştită sau pentru că pur şi simplu vreţi să încercaţi ceva nou, recomand acest roman.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu