Nu reuşesc să citesc cât vreau! De ce?

Sal'tare! : )

Astăzi vreau să vorbim despre citit şi mai ales despre cum de multe ori ne găsim şi ne facem scuze singuri ca să nu citim. Nu vorbesc despre momentele în care suntem prinşi cu facultatea/liceul sau serviciul, sau când viaţa de zi cu zi îşi cere drepturile. Ci mă refer la acele zile când n-avem nimic de făcut, nimeni nu ne deranjează, cărţile se uită la noi cu ochi mari şi inteligenţi, ţopăind pe rafturi şi mai că ne trag de urechi să le luăm odată în braţe şi să le răsfoim, dar noi nu facem nimic. 

Şi ştiu din proprie experienţă că e mult mai uşor să te uiţi la un film sau să vezi patru sezoane dintr-un serial, sau şi mai rău, să stai degeaba toată ziua şi să te joci pe facebook sau să stai pe tumblr, pinterest şi ce mai e pe internet. Nu zic că filmele, serialele şi uitatul la poze nu fac bine, însă când le foloseşti drept scuză ca să nu citeşti, atunci e o problemă. Şi da, ştiu, uneori avem nevoie de o pauză de la cărţi, dar după ce-ai avut şi pauză şi tot nu vrei să citeşti atunci vorbim despre lene. Sau alte motive.

Dar oare ce ne face să nu vrem să citim, deşi avem o mulţime de cărţi care ne aşteaptă şi pe care noi le-am aşteptat de atâta timp, când avem tot timpul din lume, dorinţa de citit ne arde-n cap şi ştim că sigur vom avea parte de o lectură frumoasă, amuzantă şi/sau plină de suspans? 

Pentru mine anul acesta referitor la citit e unul foarte prost. Am perioade în care citesc două cărţi pe zi, iar apoi câteva săptămâni nu citesc nimic. Nu zic că-mi pare rău de zilele în care am lenevit şi m-am uitat pe pereţi sau de cele în care am văzut seriale, de momentele în care am stat de vorbă cu prietenii şi-am râs de simţeam că nu mai respir, însă îmi pare rău de acele zile, multe chiar, în care n-am făcut absolut nimic, ci doar am amânat cititul. 

Iar motivul acestei amânări este atât de simplu şi cumva atât de complicat. Şi până să-mi dau seama despre ce-i vorba mă gândeam că poate sunt obosită sau poate nu vreau să citesc acea carte, dar nimic nu era adevărat. Voiam să citesc acele teancuri care mai că-mi cad în cap, voiam să ştiu ce se întâmplă în acele pagini; şi totuşi nu făceam nimic. Am o carte, acum, pe care o amân de cel puţin o săptămână. Îmi place ideea, sună bine, arată bine şi vreau s-o citesc. În fiecare zi mă uit la ea, o răsfoiesc şi totuşi n-o citesc. Zi de zi. Şi-mi vine să-mi smulg părul din cap. Câţi din voi faceţi aşa? Haideţi, spuneţi-mi că nu-s singura! 

Şi stand aşa şi gândindu-mă, zile în şir, la acel motiv am descoperit mai multe sau poate câteva mai mici:

1. Lenea - cred că cel mai periculos dintre toate. Lenea e cea care nu ne lasă să citim când avem întreaga vacanţă de vară pentru noi şi ea e cea care-ţi spune că poţi să pierzi patru ore făcând nimic şi uitându-te pe facebook, deşi nimic nu e interesant. Ea e cea care-ţi spune că mâine poţi să citeşti cartea aia şi azi doar te-ai relaxat. Însă mâine va fi ca azi, iar poimâine devine ziua cea mare. Şi tot aşa. Nu de puţine ori am lăsat lenea să mă facă să pierd zile întregi, goale, şi să citesc nimic. Şi îmi pare rău acum. Ştiu că e mai uşor să stai degeaba şi doar să-ţi imaginezi că citeşti cartea aia bună! Dar aşa n-o vei citi niciodată şi când vei vrea s-o citeşti n-o să mai ai timp. Aşa că dă-i un şut lenei şi pune mâna pe carte, citeşte-o şi fă ceva constructiv. Pentru că, oricât te uiţi la romanul ăla şi salivezi la el, dar nu mişti un deget, nu se va citi singur.

2. Cărţile populare sau noi apărute. Toţi le iubim, însă poate-n momentul acela tu nu vrei să citeşti cartea aia nouă, ci altele. Însă îţi pui în cap că trebuie s-o citeşti, pentru că poate eşti bookblogger şi vrei să postezi o recenzie. Sau poate vrei s-o citeşti ca să le-o recomanzi şi altora, pentru că ştii tu cât e de bună. Iar această bătălie din capul tău care se dă între ceea ce vrei tu cu adevărat să citeşti şi ceea ce trebuie o să te facă să nu mai citeşti nimic. Mi s-a întâmplat de multe ori. Pentru că fiind bookblogger încerc să postez recenzii pentru noile apariţii; poate pentru că unele nu le-am citit sau nu ştiu nimic despre ele încă. Sau tocmai, ştiu despre ele şi vreau să-i conving şi pe alţii. Doar că apar în momentul nepotrivit şi-mi strică toate planurile. Şi cel mai bine atunci e să nu ne mai încăpăţânăm, să citim ce vrem, şi să lăsăm cartea aia nouă pe mai târziu, pentru că nu pleacă nicăieri. Sau, poţi s-o citeşti pe ea prima, postezi recenzia sau o lauzi altora, sau nu, iar apoi poţi citi ce doreşti. 

3. Cartea de care vorbesc toţi. Cumva seamănă cu punctul doi, pentru că poate fi nouă apariţie sau e doar o carte care a început să fie peste tot. Şi tu n-ai citit-o încă, pentru că n-ai avut timp, nu ţi-ai cumpărat-o sau chiar nu vrei s-o citeşti. Dar toţi vorbesc de ea, orice pagină deschizi ea e acolo, ţipă după tine, titlul e pe toate gardurile şi-n gura tuturor. Şi simţi că o iei razna. Aşa că, ori o citeşti şi tu şi îţi va plăcea, ori o citeşti şi îţi dai seama că ai avut dreptate. Şi de multe ori o să-ţi displacă, pentru că sigur nu era genul tău sau tocmai, din cauza faptului c-ai citit-o forţat părerea ta va fi complet diferită faţă de cea pe care ai fi avut-o dacă citeai cartea când simţeai tu.

4. Gustul amar. Pentru că tocmai ai citit o carte rea, care te-a dezamăgit, din diverse motive, care a fost opusul a ceea ce aşteptai, ai rămas cu o stare nasoală şi nu mai vrei să citeşti nimic. Aşa că ori eşti în continuare furios şi ai impresia că tot ce vei citi în continuare va fi la fel, deci nu mai citeşti două luni :)), ori pui mâna pe următoarea carte şi speri că-ţi va şterge gustul amar din creier. 

5. Stresul. Pe care-l simt cei care au un blog şi vor să fie la curent cu tot ce apare, vor să aibă recenzii la toate noutăţile şi să nu rateze nimic. Cam aşa cum încerc eu să fac, deşi în ultima vreme nu mi-a ieşit. Ca blogger, cred eu, e normal să vrei să fii la curent cu tot, să ştii cum e o carte, să postezi o recenzie ca să vadă şi alţii dacă merită citită sau nu. Însă oricât ai muncii tu şi ai citi, e greu, pentru că se publică foarte mult şi nu s-a inventat încă o tehnologie sau ceva ca să crească viteza cititului. Personal, sunt un cititor destul de rapid, însă niciodată nu voi ajunge să citesc pe cât de repede se publică. Este doar visul unui bookblogger. Iar soluţia ar fi să respirăm, să o luăm uşor, şi să înţelegem că citim cât putem, că nu sare nimeni pe noi, că de ce n-am citit odată cartea aia şi n-am pus recenzie. Mai mult e ceva psihologic, doar în capul nostru, un fel de ego al bloggerului care se vrea atotcititor *dacă există aşa ceva :))*. De multe ori ajung în faza aceasta şi de şi mai multe ori am învăţat să respir şi să merg mai departe. Pentru că acele cărţi tot o să le citesc şi recenziile tot o să apară. 

Poate mai sunt şi alte motive, însă momentan mă voi opri la acestea. Sunt curioasă care din ele va este cunoscut sau care vi se pare cel mai ciudat; poate stresul vi se pare absurd sau nu vă afectează deloc noile apariţii. Sau poate citiţi doar cărţi care vă plac şi gustul amar vă e cu totul străin. Haideţi să discutăm în comentarii sau pe pagina de facebook ! :) Aştept părerile voastre şi poate voi aveţi alte motive ce vă opresc de la citit sau poate vreţi să mă contraziceţi. Orice e posibil! 

Până data viitoare lectură plăcută şi nu lăsaţi niciun motiv să vă împiedice! : )

Crina @Reading Addict