RECENZIE - Dash, Lily şi Cartea Provocărilor de Rachel Cohn & David Levithan

Descriere:

Ce ai face dacă ai găsi o carte ce te-ar provoca la un joc de-a v-aţi ascunselea cu indicii? Ai accepta provocarea sau ai pune cartea înapoi în raft?

Lily a lăsat în raftul librăriei preferate din New York un jurnal plin de provocări, care aşteaptă să fie găsit de băiatul potrivit. Acesta este Dash, un adolescent în vârstă de 17 ani, pasionat de cărţi şi cu o repulsie nemărginită faţă de tot ce înseamnă sărbătoarea Crăciunului. El acceptă regulile jocului fetei. Dar sunt ei făcuţi unul pentru celălalt? Deşi par a se potrivi perfect în ceea ce priveşte exprimarea în scris, întâlnirile lor nu sunt lipsite de surprize şi le pun în pericol relaţia încă dinainte ca aceasta să se înfiripe.

Rachel Cohn şi David Levithan au scris o poveste de dragoste care îi va face pe tineri să scotocească prin rafturile librăriilor, căutând şi tânjind după o iubire (şi un jurnal) care să fie numai a lor.

RECENZIE:

Am citit cartea noaptea trecută. Voiam o lectură uşoară, drăguţă şi care să nu mă solicite prea mult; şi cum o aveam împrumutată de la cineva am zis de ce nu. Trebuie să recunosc că mi-a plăcut mult şi că mi-a întrecut aşteptările. Adică da, e o carte ce unii o citesc de Crăciun, are acea atmosferă, acţiunea se petrece în zilele de dinainte, în ziua de Crăciun, şi după, însă are şi ceva în plus. 

M-aşteptam la ceva siropos, cu personaje dulci şi acţiune cam deloc, chiar dacă în descriere e vorba de ceva căutări şi de provocări, bileţele lăsate şi indicii. Dar autorii au ştiut ce să facă şi cum să scrie transformând cartea în ceva ce m-a făcut să chicotesc uneori sau să râd, personajele sunt drăguţe, nu le-aş numi tipice, există şi momente comice, momente care întristează şi unele care te fac doar să dai paginile mai repede. Am citit-o în câteva ore şi nu regret. 

Au fost chiar simpatice provocările pe care şi le-au lăsat/pasat amândoi, lucrurile pe care le-au scris în "caiet" sunt melancolice, alteori triste sau oglindesc realitatea. Nu e o carte matură, însă poţi învăţa câte ceva din ea. Cum ar fi că prietenia sau iubirea apar din orice colţ şi de la persoana pe care n-ai bagă-o în seamă.

Cred că e lectură perfectă dacă eşti ca mine şi-n unele momente vrei ceva interesant şi amuzant, dar nu foarte lung sau care să te facă prea tare să gândeşti, însă e bună şi dacă nu prea ai chef de citit. Pentru că, datorită scriiturii şi personajelor eşti imediat atras şi nici nu-ţi dai seama cum ai ajuns la jumătatea cărţii în mai puţin de o oră. E o lectură uşoară, rapidă, colorată, foarte vie şi care, deşi pare mică şi simplă, conţine mai multe lucruri decât ai crede. O recomand atât adolescenţilor cât şi celor care au trecut de acea vârstă; pentru că e genul de roman care are acel ceva şi e păcat să nu-l cunoaşteţi şi voi : )