RECENZIE - Shining de Stephen King

Descriere:

In Hotelul Overlook, ca intr-un castel vrajit de o sumbra si sangeroasa magie, salasluieste o forta misterioasa si monstruoasa, care incepe sa „straluceasca” (precum Danny, care are numai cinci ani, dar este un „Shiner”, adica este inzestrat cu o energie psihica supranormala, ce-i da puteri vizionare) si isi face sinistra lucrare in timp ce nebunia izbucneste cu o furie ucigasa…

Acolo se va implini destinul teribil al condamnatului Jack Torrance si se va petrece dezastrul unei familii. Iar miraculosul Danny se va desparti mult prea timpuriu si prea dureros de candoarea copilariei. 

RECENZIE:

Ati citit vreodata o carte care sa va ia prin surprindere si sa fiti prinsi intr-un vartej, iar pana sa va dati seama e prea târziu? Cam aşa am patit eu când m-am apucat sa citesc cartea de fata. Auzisem de Stephen King *cine n-a auzit* si mai citisem o carte de la el (Misery), acum vreo doi ani. Dar aceasta este mult mai complexa, mai complicata si interesanta. Recunosc ca fiind horror m-asteptam la destule faze gretoase care sa mă facă s-o las din mana, dar n-a fost aşa. Nu spun ca n-au fost, dar curiozitatea crestea cu fiecare pagina si tensiunea se asterne treptat, aşa cum zapada cade si inghite din ce in ce mai mult hotelul izolandu-i pe Wendy, Jack si Danny de civilizatie.

Mi-a placut foarte mult cum autorul contureaza portretul fiecaruia si arata cum caracterele lor se degradeaza treptat, in timp ce hotelul parca prinde viata si toti acei ani plini de amintiri rosii se succed cu o repeziciune ametitoare. Îmi imaginez cat de uşor poti sa inebunesti intr-un loc ca ala, departe de lume, ingropat in zapada, gandindu-te ca poate cineva te va gasi mort la primavara. Si ce poate fi mai rau când chiar o persoana draga tie o ia razna, ascultand de stafii si vrea sa te omoare? Iar tu alergi ca bezmeticul incercand sa te salvezi, agatandu-te de orice.

Chiar nu mai ştiu ce sa spun. Poate doar ca va recomand cartea chiar daca nu sunteti fani ai autorului *ca mine* sau fani ai horrorului *ca mine* pentru ca merita. E o zugravire tare bine executata a psihicului uman ce aluneca uşor pe panta degradarii sub efectul fricii, al nervilor intinsi la maxim, a decorului infricosator si a vantului ce sufla de parca vrea sa invie mortii. Sau asta si face?

5/5