RECENZIE - Atlas și cei șase aleși de Olivie Blake

 

Descriere:

Bine ai venit în Societatea Alexandriană! 

Ia un loc alături de cei șase candidați care au acceptat oferta Societății și înfruntă forțe întunecate. Probabil te întrebi ce ofertă... aceea de a lupta pe viață și pe moarte pentru avere, putere și prestigiu. Trebuie doar să supraviețuiești anului următor, iar dacă ești atât de talentat și hotărât cum vrea Societatea, vei face parte din cei care vor reuși. Ce preț ești dispus să plătești pentru răsplata supremă?

Alătură-te celor șase cei mai talentați vrăjitori ai lumii!
Libby Rhodes și Nico de Varrona controlează elementele lumii fizice.
 Reina Morris este naturalist, intuiește însăși limbajul vieții.
 Parisa Kamali este telepat, poate naviga în interiorul minții umane.
 Callum Nova este empat, maestru al manipulării.
 Tristan Caine poate vedea dincolo de iluzii spre o nouă structură a realității.

Ești pregătit să pătrunzi într-o Societate cu totul și cu totul întunecată și să te lași vrăjit de forțe cum nu ai mai întâlnit în nicio altă carte?

RECENZIE:

Mulți spuneau acum câțiva ani că asta ar fi “Istoria secretă” cu magie sau varianta fantasy și așa e. Însă, așa cum aia mi s-a părut doar ok, așa a fost și asta. 

Tot o carte ce mi s-a părut prea lungă, cu destule momente în care mi-am pierdut interesul, ce m-a făcut să trec de la a-mi păsa de personaje la detașament complet și care, pentru mine, nu-și merită popularitatea și laudele. Cu siguranță nu-i cel mai bun fantasy citit recent sau cel mai bun scris vreodată și se putea mai bine.

Acțiunea, suspansul și dezvăluirile n-au fost deloc bine distribuite și nu de puține ori au fost capitole încărcate, iar apoi pentru un timp nu se întâmplă mai nimic, apoi iar acțiune și tot așa. Și da, poți avea și momente de calm, dar tot trebuie să-i oferi cititorului altceva. Iar aceleași discuții repetate sau situații, doar cu mici schimbări, nu sunt soluția, fiindcă nu oferă senzația de progres. Ci doar fac cititorul și personajele să simtă că se învârt în cerc și nu toți o să citească în continuare, orice ar fi.

“Atlas și cei șase aleși” a fost destul de atmosferică și mi-a plăcut lumea creată de autoare, iar școala nu a dezamăgit nici ea. Însă efortul a fost minim și după ce-au fost puse bazele, foarte puțin au mai fost menționate chestii noi sau să spui că da se vede o diferența după atâtea pagini. Și același lucru pot spune și despre personaje și puterile lor sau explicațiile despre cum funcționează sau informațiile primite despre școală și dușmanii lor. Nu mi se pare că am văzut evoluția lor sau că schimbările așa fost așa mari precum ni se spunea. 

E un pic ciudat să citești iar și iar că X e foarte puternic și cel mai bun, dar apoi nu vezi această demonstrație. Și au mai fost destule alte lucruri menționate cu vorba, dar nu și cu fapta, însă nu vreau să dau spoilere. Posibil să nu te deranjeze, dar pe mine doar m-a lăsat vrând mai mult și gândindu-mă la ce ar fi putut să fie. 

Spuneam că mi-au plăcut personajele și apoi nu prea. Ideea e că la început toți sunt interesanți și te fac curios, însă când realizezi că ai ajuns la jumătate și aproape nimic și nimeni nu te mai surprinde… te cam dezumfli până la final. Aș fi vrut să fie mai complecși și autoarea să nu se concentreze așa tare pe clișee și tipologiile lor și, aș fi vrut și să pot simți ce simt ei, să văd asta, să fie descris mai mult. Doar că de multe ori doar mi se spunea și pentru mine asta nu funcționează.  

Da, sunt relații de tot felul în carte, ce se rup și se schimbă cu ușurință, uneori poate prea ușor, și dacă te interesează prieteniile sau conflictele sau atracția dintre ei ori ești curios ce dinamici sunt, cred că vei primi destul. N-a fost cât voiam eu, uneori mi s-a părut că autoarea și/sau personajele tratau pe celălalt sau emoțiile ori relația superficial, însă ținând cont că-s tineri și luând în calcul situația cred că-i ok. Dar în niciun caz nu-i ceva wow sau foarte nuanțat și, eu nu știu care-s oamenii ăia geniali și pe care i-ai lua acasă de care unii fani zic. Însă asta e doar părerea mea și poate că tu sau altcineva o să-i găsești. 

Una peste alta, “Atlas și cei șase aleși” nu-i o carte rea, doar că, pentru mine, a avut mai multe minusuri sau lucruri ce au fost ok și atât și n-am cum să zic că mi-a plăcut foarte tare dacă nu-i așa. N-am cum să zic că m-am pierdut în carte, dacă au fost momente când am vrut să o pun deoparte sau când am oftat și m-am gândit ce-o fi în capul personajelor sau cum de s-a terminat așa. Da, au fost și momente ce m-au surprins și aș fi vrut mai multe din acelea, dar n-au fost. O să citesc și al doilea volum, dar nu mă grăbesc.