Descriere:
Familia lui Kissen a fost ucisă de fanaticii unui zeu al focului. Acum, Kissen este deicid, adică o persoană care își câștigă existența ucigând zei. Asta până când întâlnește unul pe care nu‑l poate omorî: Skedi, un zeu al minciunilor albe, a cărui viață este legată misterios de cea a unui tânăr nobil, amândoi fiind urmăriți de ucigași necunoscuți.
Împreună cu un cavaler, ei trebuie să ajungă la ruinele orașului Blenraden, acolo unde sălășluiesc ultimii zei sălbatici, pentru a le cere acestora o favoare. Hăituiți de demoni printr‑un ținut în care războiul civil este în plină expansiune, cu toții înțeleg că ceva e putred în miezul lumii lor și că doar ei o mai pot salva.
RECENZIE:
Prima dată am auzit de cartea asta pentru că mulți iubeau coperta. Și da și mie îmi place. Apoi am citit descrierea și nu suna rău. Și spun asta pentru că multe cărți arată foarte bine, dar nu mă atrag sau după ce le citesc, din păcate, mie doar coperta îmi place. Dar aici nu a fost cazul, căci am citit-o și a fost fix cum m-așteptam.
Lumea creată de autoare mi s-a părut foarte vie și plină de nuanțe, și ca un cititor ce-și imaginează tot și se folosește de descrieri ca să călătorească, pot să spun că am avut o aventură pe cinste, dar în același timp nu cred că aș supraviețui. Poate doar cu niște aliați foarte puternici.
Venind vorba de aliați, hai să vorbim despre personaje. Care în ciuda circumstanțelor și diferențelor dintre ei, au demonstrat că pot fi de încredere și au încredere unul în celălalt. Și chiar dă roade. Bine, aproape tot timpul…
Mi s-au părut și foarte bine scrise și chiar am fost plăcut surprinsă să văd că sunt atât complexe, cât și realiste. Dar și că toți, fie că-s personaje principale sau nu, sunt diverși și unici în felul lor; de la orientări sexuale, relații, credințe, culturi, gen, abilități sau dizabilități, cunoștințe, moduri de comunicare și așa mai departe.
Și toate astea au fost și bine scrise și s-au integrat perfect în poveste și nu mi s-a părut că au fost băgate doar ca autoarea să bifeze gratuit la categoria representation. Ce mi s-a părut un pic degeaba a fost partea de romance… dar poate că alții au fost încântați. Nu mi-a displăcut, dar parcă putea există povestea și fără ea.
După ce-am terminat-o am văzut că are păreri împărțite și că unora li s-a părut că s-a mișcat greu sau că în anumite părți nu s-a întâmplat nimic, însă mie nu mi s-a părut. Da, nu are tot timpul un ritm alert, sunt capitole când doar călătoresc sau se pregătesc ori strâng informații sau îi cunoaștem mai bine. Însă eu cred că și bucățile astea au rolul lor și adaugă totuși un pic de suspans sau oferă informații despre lume, despre zei, despre relațiile lor cu oamenii de-a lungul timpului și, îți arată că nu totul e doar despre interesele prietenilor sau dușmanilor noștri. Ci uneori sunt chiar mai mari și ei doar se află în mijlocul tuturor. Sau sunt o piesă dintr-un puzzle, piesă ce va salva sau va distruge tot.
Recomand "Asasina de zei" și cred că indiferent ce motive ai avea să o citești, vei găsi cel puțin ceva care să-ți placă și, în același timp, nu cred că trebuie să citești doar fantasy ca să te bucuri de ea. Stilul autoarei, personajele și firul narativ crează o carte ce cred c-ar fi pentru mai multe categorii de cititori și fiecare s-ar putea pierde în paginile ei. Plus că față de alte fantasy-uri nu este nici foarte mare ca număr de pagini și dacă te prinde rău de tot, mai ai doar un volum după de citit.
Eu abia aștept să văd ce urmează și sper ca următorul să fie și mai bun ca acesta.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu