Vrajitor si Vrajitoare (Vrajitor si Vrajitoare vol. 1) de James Patterson

Povestea începe (sau se sfârşeste) asa… 

E copleşitor. Un număr de feţe furioase care-ar putea umple un oraş mare, holbându-se la mine de parcă aş fi un criminal periculos. Stadionul e plin la întreaga lui capacitate. Sute de mii de feţe curioase, lipsite de compasiune, sau cel puţin indiferente... 

Şi nu există ochi umezi, ca să nu mai vorbim de lacrimi. Nici cuvinte de protest. Nici bătăi din picioare. Nici pumni ridicaţi în semn de solidaritate. 

De fapt, în timp ce ceasul numărătorii inverse licăreşte intermitent pe ecranele gigantice de la ambele capete ale stadionului, se pare că asta o să fie ultima noastră zi. 

Îl văd pe fratele meu, Whit, întrebându-se dacă există din asta o ieşire de ultimă clipă. O văd pe mama plângând încetişor pentru Whit şi pentru mine. Îl văd pe tatăl meu, cu silueta înaltă gârbovită de resemnare, zâmbindu-ne mie şi fratelui meu – încercând să ne aducă aminte că n-are niciun rost să fim nefericiţi în ultimele noastre clipe pe această planetă. 

Dar o iau prea repede. Mai sunt multe de povestit înainte să ajung la amănuntele execuţiei noastre publice. Aşadar, să ne întoarcem puţin în urmă... 

O carte pe care am citit-o, sau mai bine zis devorat-o, in trei ore. Da, asta inseamna ca mi-a placut mult chiar daca primele pagini mă făceau sa mă intreb cat de interesanta poate sa fie si daca ii voi da mai mult decat un ok. Dar mi-a intrecut asteptarile si momentan creierul meu îmi tot cere volumul urmator. 

Dar sa o iau incet. Daca ati citit Experimentul Angel sau cartea de fata stiti ca fiecare capitol are câteva pagini, deci destul de scurt, si se citeste foarte repede. In cazul cartii de fata actiunea este „vorbita” din doua perspective, a lui Whit si a lui Wisty. Mi-au placut ambele personaje, insa Wisty e mult mai amuzanta si mai zapacita decat fratele ei aşa ca atunci când petreceam timpul cu ea mai si chicoteam sau mă gandeam la ce idee ii mai poate veni. Insa asta nu o face iresponsabila, ci chiar e gata sa se sacrifice pentru a salva pe altii si mereu isi face griji pentru Whit, aşa cum si el isi face griji pentru ea. Caci, chiar daca sunt frati si ca oricare mai au discutii se inteleg foarte bine si reusesc sa facă fata provocarilor, sa-si descopere treptat puterile si sa se incurajeze unul pe celalalt. 

Deşi am mai citit carti cu vrajitori, n-am citit niciuna in care sa fie si un vrajitor si o vrajitoare, sa fie si frati si fara sa-i indrume nimeni. Adica va vine sa credeti ca sunt urmariti de tot felul de oameni dubiosi, ca Cel Care Este Unicul, si parintii lor nu le-au zis ce puteri au sau ca au un rol important in viata? Mda, parinti protectivi, dar trebuiau sa se gandeasca si la asta. Cum reactionezi când toti vor sa te inchida sau sa te omoare si tu n-ai nici cea mai mica idee de ce? 

Oricum actiunea e abia la început, asteptarile mele sunt mari, curiozitatea sta intr-un colt si asteapta sa puna mana pe carte si sa mă sece iar cu intrebari si eu nu pot decat sa va zic s-o cititi, v-o recomand si astept sa-mi ziceti care din ei va place sau cum vi s-a parut cartea. Poate invatam si-o vraja!;)

5/5