Cum a început pasiunea ta pentru cărți?
Ce romane te-au făcut să iubești lectura și de ce?
Pasiunea mea pentru carti a inceput accidental. Chiar daca suna ciudat acesta e adevarul. M-am apucat de citit ca orice copil carti cu basme si povesti ca Vrajitorul din Oz, basme de H.C. Andersen. Cred c-am citit la vremea aceea Fetita cu chibrituri de doua ori. Insa pe atunci cititul era mai mult ceva cu care sa-mi ocup timpul, dar fara sa-mi provoace vreun sentiment de bucurie sau sa ma transpuna in lumea personajelor, sa le pot simti.
Cand am mai crescut si eram prin scoala generala, cred ca in clasa a sasea *daca nu gresesc* am mers cu mama sa-mi faca fisa la biblioteca din oras. Si am inceput sa imprumut carti fara sa stiu despre ele. Doar ma plimbam printre rafturi si alegeam ce credeam ca ma intereseaza. Imi pare rau ca n-am facut o lista cu ce-am citit atunci si acum nu-mi mai aduc aminte.
Pofta de citit, cea care te face sa vrei sa citesti, sa devorezi un volum doar pentru ca te roade sa vezi cum se termina si ce urmeaza pe urmatoarea pagina, cred ca a inceput in clasa a opta sau in primul an de liceu. Am inceput sa citesc din cartile din colectia Biblioteca pentru toti si primul roman ce m-a dat pe spate a fost Cel mai iubit dintre pamanteni. Apoi au urmat Romanul adolescentului miop, Panza de paianjen, Rosu si negru, Adam si Eva. Daca-mi aduc aminte in acea vreme am citit si Ciresarii. Mi-amintesc foarte clar ca mergeam la bunici la final de saptamana si au fost doua saptamani in care in loc sa ies afara stateam in pat si citeam, terminand volum cu volum, pentru ca ma rodea curiozitatea si devenisem atat de atasata de poveste si de personaje. Un impact puternic l-a avut si romanul Prins de Petru Popescu.
Dupa cum se vede bazele foamei mele pentru carti sunt compuse din autori romani si cred ca multi oameni mai ales tineri stramba din nas cand aud de literatura romaneasca. Recunosc ca nici mie nu-mi plac Morometii sau Mara, Alexandru Lapusneanu, Fratii Jderi, Ion sau alte opere ce se fac la scoala, dar am iubit Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi, Rusoaica, Enigma Otiliei. Cred ca si noi, ca popor, avem autori buni si carti bune doar ca in goana asta dupa literatura straina uitam sa ne uitam si-n jur.
Cunosc persoane si le aud spunand mereu ca n-ar citi vreodata ceva scris de un autor roman. Am citit autori straini care scriu mai prost decat unii autori romani si totusi au o groaza de fani, si ma pot referi si la autorii din prezent. Dar fiecare cu parerea lui si stiu ca si acum multi, cand citesc asta, or sa zica "Da, citeste doar literatura romaneasca, de asta gandeste asa." Gresit.
In afara de aceste romane pe care poate le-ati citit sau nu, am citit si eu cartile lui Dan Brown si mi-au placut mult de tot. Am citit Agatha Christie, John Grisham, Marc Levy, Guillaume Musso, Cecelia Ahern si multi altii. Nu spun ca toti autorii straini sau cei din ziua de azi nu scriu bine, dar sunt multi supraapreciati, dar si subapreciati.
Probabil am deviat putin de la intrebari si-mi cer scuze. Nici eu nu credeam ca o sa scriu atat la aceasta prima provocare.
De ce m-au facut unele romane sa iubesc lectura?
Pai e frumos sa poti patrunde intr-o alta lume, intr-un alt secol, sa poti vedea prin ochii unui personaj un oras in care n-ai fost si ai vrea sa mergi sau sa vezi prin ochii lui situatii neasteptate mai mult sau mai putin fantastice. Asa cum spunea un citat, si inchei, caci deja am vorbit prea mult si v-ati plictisit sau ati citit doar pana la jumatatea postarii si ati zis "doamne cat poate sa vorbeasca", un cititor traieste mai multe vieti, iar un om obisnuit doar una. Asa ca de ce sa nu profitam de calatorii gratuite si de vieti in plus? Plus ca personajele ne pot deveni prieteni, iar cartile sunt ca niste prajituri, fiecare cu gustul ei.
Ma consider un om ce citeste de toate de la literatura veche, clasici si pana la fantasy, carti pentru adolescenti, romance, volume istorice, thriller. Nu genul face cartea, ci conteaza ideea, cum e transpusa si ce transmite. Iar daca-mi place cui ii pasa ce gen e sau carei categorii de varsta i se adreseaza?
5 comentarii:
Frumos raspunsul tau!
Pasiunea mea pentru carti a inceput atunci cand am castigat prima mea carte fantasy"Taine de sucub". Mi-a placut si am zis sa continuu. Iar acum am o biblioteca plina de carti fantasy.
Pasiunea mea pentru carti a inceput anul trecut. La mine prima carte fantasy a fost Endymion Spring♥ , si de atunci am tot continuat sa citesc.
Intrebarea aceasta este una dintre preferatele mele :D Mi-a placut mult raspunsul tau :X
Pasiunea mea pentru carti a inceput de cand am invatat sa citesc si la 5 ani eram inebunita dupa povestiile lui Creanga.Cred ca daca era posibil sa te nasti ,stiind deja sa citesti,as fi citit din prima luna :)).Nu stiu.Cartile sunt ca aerul pentru mine.
In unele afirmatii de ale tale,ma regasesc si eu.
Trimiteți un comentariu