RECENZIE - O zi de David Nichols + Citate

Descriere:

15 iulie 1988. Emma şi Dexter se întâlnesc în noaptea de după absolvirea universităţii. A doua zi, fiecare va porni pe propriul drum. Unde vor fi în această zi peste un an? Dar peste doi? Şi în fiecare an care va urma?

Em şi Dex, Dex şi Em – speranţe şi oportunităţi ratate, zâmbete şi lacrimi, certuri şi împăcări, succese şi eşecuri – o relaţie dezvăluită prin frânturi de viaţă surprinse în aceeaşi zi de 15 iulie.

Douăzeci de ani, doi oameni. O ZI.

RECENZIE:

Traiam cu impresia ca am facut recenzie acestei carti si mai ales ca mi-a placut mult, insa dupa ce-am scormonit atat pe blogul acesta cat si pe celalalt si n-am gasit am zis ca o voi (re) face. Ce poate avea o carte asa de special incat sa te prinda in mrejele ei si sa n-o mai poti lasa din mana: doua personaje simpatice, visatoare si totusi cu picioarele pe pamant, un fir al actiunii bine delimitat si totusi care isi urmeaza liber cursul ca un raulet prin iarba. Dexter si Emma sau Em si Dex cum ii intalnim mai des prin carte sunt doi prieteni care incearca fiecare sa-si construiasca un drum in viata, sa aiba o cariera, o familie, o viata reusita.

Totul incepe in data de 15 Iulie 1988, in noaptea de dupa absolvirea facultatii. Desi petrec clipe impreuna cei doi pornesc pe drumuri separate, fiecare cu idealurile si visele in spate spre viitor, dar cu promisiunea ca pe data de 15 iulie a anului sa se revada. Dex si Em sunt purtati de viata pe drumuri nu tocmai line si treptat dorintele lor si visele incep sa se scufunde.

Emma incearca sa-si faca loc in domeniul scrisului si al actoriei, insa nu prea reuseste, apoi se angajeaza la un restaurant cu specific mexican. Aici il cunoaste pe Ian, tipul care o place de la inceput si cei doi ajung sa aiba o relatie, bazata insa mai mult pe intelegere din partea ambelor parti decat pe sentimente.

Dexter ajunge sa lucreze in televiziune, prima data prezentand o emisiune de succes si aruncandu-se in marea viciilor extrem de diverse, iar apoi prezinta tot emisiuni de noapte insa nu asa de populare. La fel ca si Emma cunoaste pe cineva, pe Sylvie, cu care se va casatori pentru putin timp si va avea o fetita. Insa nici relatia lui nu va dura, astfel ca dupa inca alte cateva aventuri si relatii cei doi realizeaza ca partenerul potrivit nu este altul decat prietenul bun, cel la care se gandeau mai mereu.

Emma, intre timp, reuseste sa publice, are noroc cu seria Julie Criscoll, inspirata din viata unei foste eleve ale sale si pentru al doilea volum se muta la Paris. Ajunge si Dexter la Paris si are in gand sa-i spuna Emmei adevarul in legatura cu sentimentele sale.

Viata celor doi incepe sa devina mai frumoasa, acum ca formeaza un cuplu si au aproape tot ce-si pot dori, in afara de un copil. Cei doi ajung sa detina un mic magazin, Dex renuntand la cariera in televiziune, iar Emma continuand sa lucreze la romanele sale.

Din pacate, in anul 2004 drumurile lor se despart iarasi. Cum e posibil? Ce se va intampla cu relatia celor doi? Aflati citind cartea.

Nu pot sa critic o astfel de carte pentru ca nu am cum, pana la urma autorul a prezentat viata celor doi, cu suisuri si coborasuri, perioade intunecate si unele mai cu sclipiri de lumina. Oricine poate fi Dex sau Em si nu prea ai cum sa judeci viata unui om, sa-i critici destinul si deciziile pe care le-a luat, caci pana la urma niciunuia din noi nu ne iese mereu ceea ce ne dorim si mai ales exact cum ne imaginam. Mie mi-a placut cartea si m-a facut sa ma gandesc ca omul cu cat inainteaza in viata cu atat devine mai sufocat de griji, de probleme si uita de visele ce le avea cand era copil, adolescent, tanar si cauta doar caldura familiei, iubirea sotiei/sotului si a copiilor. Lucruri mici si totusi asa de importante.

5/5

M-am gandit sa va las si cateva citate, particele care mie mi-au placut si sper sa va placa si voua:)

Dincolo de ei cuplul continua sa se sarute.

-Uita-te la aia doi - nu te holba.

Dexter arunca o privire peste umar.

-Pot chiar sa-i si aud. De la distanta asta, pot sa aud sunetul de aspirare. De parca desfunda cineva o chiuveta. Ti-am zis sa nu te holbezi!

-De ce nu? E un loc public.

-De ce te-ai duce intr-un loc public ca sa te porti in felul asta? E ca un documentar despre animale.

-Poate ca se iubesc.

-Si asa arata iubirea-numai guri ude si fusta ridicata pana la brau?

-Uneori da.

-Arata ca si cum ea incearca sa-i ia tot capul cu gura. O sa-si disloce maxilarul daca nu e atenta.

-Pare totusi sa se simta bine.

-Nu te asteapta Naomi pe undeva ? Cu gura plina de droguri, ca un mic hamster drogat?

Isi umfla obrajii, si Dexter izbucni in ras, iar ea incepu sa se simta mai bine.

O poveste amuzanta ? Emma impunge butonul de parca ar scoate un ochi. Nu vrea o poveste amuzanta, vrea o schimbare, o sansa, nu anecdote. Viata ei e plina de anecdote, un sir nesfarsit de ticalosi, acum vrea ceva care sa mearga bine, macar o data.

Vrea succes sau macar o speranta de succes.

Orchestra canta It’s Raining Men, si amandoi ascultara atenti sunetul inabusit, de parca acolo se afla cheia iesirii din labirint.

-Ar trebui sa ne intoarcem, zise Emma. Inainte sa inceapa sa ploua cu barbati.

-Buna idee.

-Jean-Pierre. E dragut. Foarte frumos, foarte incantator. Un bucatar nemaipomenit, stie tot despre mancare, vinuri, arta si arhitectura. Stii, e foarte, foarte… francez.

-Adica badaran ?

-Nu…

-Jegos ?

-Dexter !

-Poarta un sirag de ceapa, merge pe bicicleta…

-Doamne, uneori esti insuportabil…

-Atunci ce naiba vrea sa insemne « foarte francez »?

-Nu stiu, doar foarte calm si relaxat, si…

-Sexy?

-Nu am spus « sexy ».

In sfarsit, iubea pe cineva si se simtea destul de increzatoare ca era iubita la randul ei. Daca cineva o intreba, cum se intampla uneori la petreceri, cum se cunoscusera ea si sotul ei, le raspundea : « Am crescut impreuna ».

« Ce faci cu viata ta? » Intr-un fel sau altul, se pare aca oamenii ii pusesera mereu aceasta intrebare : profesorii, parintii, prietenii la ora trei dimineata, dar intrebarea nu paruse niciodata atat de presanta, si tot nu se afla mai aproape de raspuns. Viitorul se inalta in fata ei, o succesiune de zile goale, fiecare mai infricosatoare si mai necunoscuta decat cea dinaintea ei. Cum o sa si le umple pe toate ?

-De ce? Ce vrei sa faci? intreba ea, desi stia raspunsul.

El o apuca usor de ceafa cu o mana, si imediat ea isi puse o mana pe soldul lui, si se sarutara in strada, in timp ce in jurul lor oamenii se grabeau spre casa in seara de vara, si acela a fost cel mai dulce sarut pe care fiecare dintre ei avea sa-l simta vreodata.