RECENZIE - Zero Days de Ruth Ware

 

Descriere:

Angajați de companii să intre prin efracție în diverse clădiri și să spargă sisteme informatice, Jack și soțul ei, Gabe, sunt cei mai buni specialiști din domeniu. Însă o misiune de rutină dă greș, iar Jack își găsește partenerul mort. 

Mai mult, se pare că poliția vede un singur suspect: chiar pe ea. 

Ajunsă brusc fugară și cu tot mai puține opțiuni de scăpare, Jack trebuie să se hotărască în cine poate să aibă încredere în timp ce se apropie tot mai mult de adevăratul ucigaș.

RECENZIE:

E ăsta cel mai bun thriller citit vreodată? Nu. Dar mi-a plăcut tare mult că m-a prins de la prima pagină, c-a avut o idee oarecare diferită de ce întâlnesc de obicei și că m-a făcut să-mi pese de personaje și să stau cu sufletul la gură pe tot parcursul poveștii și să-mi doresc că Jack să reușească să afle ce s-a întâmplat și să-l facă să plătească. 

"Zero Days" e o poveste plină de acțiune, suspans, întorsături de situație și multă tensiune, fără să fie prea mult sau să pară nerealist. Iar faptul că personajele sunt bine scrise și realiste fac că totul să fie și mai intens. 

Mi-a păsat mult de Jack și cu cât situația ei devine mai complicată chiar mă gândeam dacă va reuși; însă da dovadă de atâta ambiție și putere... și iubire pentru Gabe. Gabe care, deși l-am întâlnit doar foarte puțin, părea foarte ok și chiar mi-a părut rău pentru el. Ceea ce recunosc că nu se întâmplă mereu și mai ales în thrillers, unde unele personaje par doar decupaje de carton ce știi că trebuie să moară. Însă el e viu și important pentru Jack, și real, iar autoarea reușește, în clipele alea puține, să-l facă așa și pentru cititor. Însă Ware face asta pentru toate personajele și chiar și cele ce abia apar par oameni în carne și oase și nu doar pioni ce trebuie să miște firul narativ. Ceea ce eu întotdeauna apreciez și știu că nu-i ușor de făcut.

Recunosc că am ghicit cine era criminalul, dar asta nu m-a făcut să-mi placă mai puțin. În același timp m-a enervat rău că poliția ține cu dinții de faptul că Jack e suspectă și că nimic nu se potrivește, dar nu i-am văzut să investigheze și alți cunoscuți ai lui Gabe sau nu așa tare, ceea ce nu mi se pare corect. Da, e adevărat că de obicei soții au motive și resurse să comită, însă nu înseamnă că toți o fac. Aș fi vrut ca clișeul ăsta să nu fie în carte sau măcar să fie mai nuanțat un pic... ori poate sunt eu deja sătulă de poliție ce face treaba de mântuială și care normal că la final... wow, șoc și groază, își dă seama care era adevărul, dar doar când e prea târziu. Ce frumos. Însă într-un fel zice că e realist... nu e ca și cum poliția din viața reală e... excepțională.

Pentru mine, "Zero Days" a fost o carte ce am devorat-o în câteva ore și chiar fără să iau pauză, m-a ținut în priză, și mi-a plăcut. Posibil să-ți placă în funcție de cât de mult te prind personajele, dar și dacă nu-ți pasă de ele, cred că te poate prinde datorită acțiunii și firului narativ, iar Ruth Ware e genul de scriitor ce face că lucrurile să meargă din rău în și mai rău, apoi în groaznic, iar dacă ți-a plăcut "Femeia din cabina 10", atunci o să-ți placă și asta. Căci gândindu-mă acum, Jack și Lo n-au deloc o viață ușoară și le sunt testate rău limitele. Însă față de Lo, aș spune că Jack e cu mult mai pregătită, determinată și cu siguranță are mai multă răbdare și calm.

N-aș spune că "Zero Days" e "Femeia din cabina 10" cu hackeri și coduri, dar dacă ai iubit-o pe una, cred că și cealaltă e perfectă.