Descriere:
De fiecare dată când Gwen închidea ochii, îl vedea în coșmarurile sale. Acum ochii ei sunt deschiși, iar el se încăpățânează să nu dispară.
Gwen Proctor a câștigat bătălia de a-și salva copiii din calea fostului ei soț, criminalul în serie Melvin Royal, și a complicilor lui psihopați. Dar războiul nu s-a sfârșit. Mai ales că Melvin a evadat din închisoare… Mai ales că ea a primit acum un mesaj terifiant.
Nu ești în siguranță nicăieri.
Refugiul ei de la Stillhouse Lake a devenit o capcană. Gwen își lasă copiii în grija unui vecin înarmat, care și-a făcut din propria casă o fortăreață. Cu ajutorul lui Sam Cade, fratele uneia dintre victimele lui Melvin, Gwen pleacă să vâneze criminalul. A învățat cum s-o facă de la cel mai pervers asasin aflat încă în viață.
Dar lucrurile cu care se confruntă sunt mai presus de toate temerile ei – o minte sofisticată și bolnavă a plănuit atent să o distrugă. Pe măsură ce încrederea în cei din jur începe să se risipească, Gwen rămâne doar cu furie și dorință de răzbunare, în timp ce se apropie de propria-i pradă. Și e limpede ca lumina zilei că unul dintre ei – vânător sau țintă – va sfârși mort.
RECENZIE:
Coșmarul de la Killman Creek mi-a plăcut mai mult ca primul volum și mi se pare o lectură mai plină, atât din punct de vedere al emoțiilor și tensiunii, atât interioare cât și exterioare, dar și din punct de vedere al acțiunii, suspansului și tot ce se întâmplă pe parcusul celor aproape patru sute de pagini.
Fiind al doilea volum, nu pot să zic foarte multe despre el și nici nu vreau. Și pentru că e continuare și aș da spoilere fără să vreau pentru el și primul, dar și pentru că eu consider c-ar fi bine daca le-ați citi fără să știți prea multe lucruri. Oricum descrierile spun destule și personal nu prea le-am dat atenție înainte să m-apuc de citit. Căci îmi place mai mult să fiu surprinsă și să fac eu legăturile, decât să realizez că ce am citit pe copertă părea ceva nesemnificativ și s-a dovedit a fi o întorsătură de situație și s-a stricat momentul.
Însă poate voi nu sunteți ca mine și nu vă interesează așa tare toată partea asta cu atmosfera și rezolvatul puzzle-urilor. Așa că faceți cum credeți.
În Coșmarul de la Killman Creek mi-a plăcut cum autoarea a păstrat întotdeauna ritmul și de fiecare dată a reușit să-l crească și mai mult, uneori folosindu-se de inteligența personajelor sau de situații, iar alteori bazându-se pe niște situații sau decizii ce m-au făcut să oftez și să-mi dau ochii peste cap, pentru că cine ar face așa ceva?! Ceea ce m-a făcut să mă întreb dacă acele personaje sunt mai puțin deștepte decât le-am văzut eu sau eu sunt mai lipsită de sentimente ca ele și ce mi s-a părut mie prostesc, pentru ei a fost o hotărâre luată pe emoții și nu gândindu-se ce rău se poate întâmpla.
Însă tot n-am putut scăpa de gândul "how covenient!" și de gustul amar de clișeu în care cartea asta și autoarea au preferat să se cufunde în unele momente, în loc să fi obținut aceleași rezultate și reacții de la personaje și cititori, dar fără să fi stricat tot farmecul și atmosfera.
Iar pentru asta romanul nu e printre preferatele mele și nu pot spune că-l voi recomanda cu cel mai mare drag; mai ales că s-a înecat fix spre final, punct în care cărțile de genul ar trebui te prindă și mai bine și să te târască, în timp ce-ncerci să respiri, și nu să te lase să mergi așa încet și să te gândești cum ai fi scris-o tu mai bine sau ce-ar fi fost dacă...
Totuși, Coșmarul de la Killman Creek e o continuare pe măsură, și s-a ridicat la nivelul așteptărilor mele, ce nu erau oricum foarte mari, căci al doilea volum într-o serie e mereu ori foarte bun ori te face să te-ntrebi dacă n-a fost scris de altcineva sau autorul s-a concentrat s-ajungă la a treia carte și-a fost pe sistem de trebuie să se întâmple și asta a doua cumva, dar fără tragere de inimă. Așa că, mă bucur că Rachel a scris o carte bună, mai bună ca prima, iar dacă lucrurile continuă așa, poate, cea de-a treia mă va da pe spate definitiv.
Abia aștept.
Și ce puteți aștepta voi de la acest roman, asta după ce-l citiți pe primul, este un roman interesant, cu multe straturi și personaje complexe, cu bune și cu rele, sângeros pe alocuri, dar fără să exagereze, și cu multe jocuri psihologice. Ce cred eu c-au fost executate foarte bine și că merită citite sau trăite. Nu pe propria piele, desigur.
Recomand atât primul volum, cât și pe acesta, dacă vreți cărți cu criminali și monștri, dar care sunt reali, cruzi și extrem de periculoși. Și nu fiindcă știu nenumărate moduri în care pot să răpească pe cineva sau să le distrugă viața or să-i facă bucățele și să-i livreze ca pe pachetele de Crăciun, ci pentru că sunt oameni. Iar oamenii sunt cei mai imprevizibili și periculoși monștri. Dar și cei care îi formează.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu