Descriere:
Proiectul NOE, un experiment secret, o ia razna în clipa în care se răspândește din greșeală un virus care transformă ființele umane în altceva – ceva ucigător, ceva indestructibil.
Amy, o fetiță de șase ani, supusă și ea experimentului, e salvată de un agent FBI, împreună cu care fuge în munți, departe de lume și de urmările dezastruoase ale Proiectului NOE. Transformarea imagineaza o lume credibilă, dominată de frică și de nevoia de supraviețuire. E foarte posibil ca soarta omenirii să fie în mâinile unei fetițe. Mizând pe o viziune ambițioasă și pe un stil puternic, romanul lui Justin Cronin spune o poveste tulburătoare despre catastrofă și supraviețuire, despre sacrificiu și speranță.
Povestea lui Amy, fetița părăsită de mama ei și sechestrată pentru un experiment apocaliptic, se desfășoară într-un univers care trece printr-un moment de dramatică schimbare.
Străbătând distanțe lungi și decenii întregi, destinul ei ne poartă într-un viitor întunecat, ce stă sub semnul violenței și al disperării. Și numai Amy poate salva lumea...
RECENZIE:
Cred că de cel puțin o săptămână încerc să încep, măcar, recenzia pentru cartea asta și mereu am sfârșit prin a mă uita pentru jumătate de oră la o pagină albă ce n-a vrut să se umple singură. Și nu pentru că n-aș avea ce spune sau fiindcă nu mi-a plăcut. Ci pentru că aș avea atâtea de zis și încă n-am reușit să-mi ordonez toate gândurile și mă mai trezesc răsfoind câte un volum și recitind un pasaj, personajele incă umblă p-aici și-mi mai șoptesc câte ceva, iar finalul... *siiiigh*
Probabil ați mai auzit asta de la mine, și poate și de la alții, însă cartea asta e genul ăla pe care trebuie să-l citești, să-l simți, să-l guști, să-l mesteci bine și să-l lași să se așeze un pic înainte să vorbești despre el sau să-l înțelegi pe deplin. Nu zic că e ceva filosofic sau o să-ți dea bătăi de cap, deoarece scriitura e plăcută, ritmul oscilează între alert și momente de respiro, acțiunea lucrează pe mai multe planuri și nu știi ce și cum o să explodeze în continuare, personajele sunt complexe și cu fiecare capitol mai afli încă ceva, ca să poți finaliza puzzle-ul ăla la care nu știai c-ai început să muncești de la prima pagina.
Personal, nu m-așteptam să-mi placă așa mult și nu c-aș fi avut un motiv anume, doar că după ce-am citit descrierea și am privit coperțile ceva-mi zicea că nu e pentru mine, că-n cel mai rău caz va fi un roman de care mă voi bucura pe moment și apoi îl voi lăsa deoparte, așa cum fac de obicei. Doar că m-am înșelat și, zău, că nu regret!
Transformarea a fost povestea ce-a început ușor, mergând în vârful degetelor ca un elefant în magazinul de porțelanuri, iar apoi, după ce-a așteptat să te-așezi comod și să nu-i mai acorzi atenție și să nu mai tresari la cel mai mic zgomot, a luat-o la vale și mai ca un om ce sare cu parașuta, și-a luat avânt. Sper că n-ai probleme cu inima și să respiri în orice condiții, căci vei avea nevoie. Eu m-am trezit zâmbind la întorsăturile de situație și țipând sau chicotind când cineva reușea să-i inducă pe ceilalți în eroare sau să le-o plătească cu vârf și îndesat.
Personaje preferate n-am, trebuie să recunosc, însă o să ai de unde alege. Nu vreau, totuși, să-ncep aici o listă și să spun de ce mi-a plăcut cineva mai mult decât altcineva sau pe cine am vrut să ucid cu fiecare respirație pe care o lua; nu-mi place să influențez și vreau să citești cartea asta fără să ai dinainte o idee formată. E cel mai bine așa. Și nu-ți face griji, indiferent cât de pregătit sau nepregătit ai fii, tot o să te rostogolești la vale și, deși te vor durea toate și te vor ustura gâtul și ochii, de la frig și de la atâta țipat, *nu c-ai țipa cu ochii, dar înțelegi tu*, te vei bucura de călătorie. Poate o să-ți și pară rău când vei ajunge la final. Iar dacă o să mai vrei încă o dată, depinde doar de tine.
Știu c-am scris mult în recenzia asta și totuși n-am zis mai nimic, dar, așa cum spuneam la început, nu e ușor să vorbești deschis despre cartea asta și mai ales când nu vrei să dai spoilere. E romanul perfect atunci când cauți ceva cu acțiune multă și mustind de suspans, când vrei ceva care să te sece cu întrebările și să scoată la iveală detectivul din tine și iubitorul de ghicitori, atunci când vrei ceva sumbru, dar colorat și plin de energie, ceva vesel și care să-ți arate latura umană a oamenilor.
E cartea ce te enervează și ai arunca-o pe geam, dar apoi, înainte să iasă afară, ai strânge-o la piept și ai înghiți în sec, făcându-ți curaj s-o deschizi iar. E acel ceva când vrei personaje reale și tari, care luptă pentru ele și pentru alții, dar acel altceva ce-ți arată că nu e greșit să fii vulnerabil și să ceri ajutor, să te târăști când nu mai poți și să lași dușmanul să aibă avantaj. E un mix de emoții pe care nu știi dacă să-l bei sau să-l arunci la chiuvetă. E o pastilă amară ce-ți face bine și e melodia aia ce-ți "doare" urechile, dar parcă n-ai apăsa pe stop.
Tranformarea e ceva ce trebuie citit și-ți trebuie doar timp, voință, o minte deschisă și curaj. Ah, și ceva dulce și un loc comfortabil. De ce? Vei afla pe parcurs. Și poate o să-mi dai dreptate sau poate nu. Oricum ar fi, eu aștept să-mi zici cum ți s-a părut și chiar dacă ți-a plăcut sau nu, eu mă bucur c-ai încercat.
Lectura plăcută! : )
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu