duminică, 1 martie 2015

RECENZIE - Experiment (Divergent #3) de Veronica Roth

Descriere:

O SINGURĂ ALEGERE 
TE POATE TRANSFORMA RADICAL 

O SINGURĂ ALEGERE 
TE POATE DISTRUGE 

O SINGURĂ ALEGERE 
TE VA DEFINI 

Societatea împărţită pe facţiuni în care Tris Prior credea cândva a fost distrusă – spulberată de violenţă, conflicte şi trădări. Astfel că atunci când i se oferă şansa de a explora lumea dincolo de limitele cunoscute, Tris este pregătită. Poate că, în afară oraşului, ea şi Tobias vor putea duce o viaţă nouă, lipsită de minciuni, loialităţi puse sub semnul întrebării şi amintiri dureroase. 

Însă noua realitate a lui Tris e şi mai periculoasă decât cea pe care a lăsat-o în urmă. Vechile descoperiri devin imediat de neînţeles. Adevărurile noi şi explozive schimbă inimile celor pe care ea îi iubeşte. Şi, o dată în plus, Tris trebuie să lupte pentru a înţelege complexitatea naturii umane – şi pe ea însăşi –, fiind în acelaşi timp nevoită să facă faţă unor alegeri imposibile despre curaj, loialitate, sacrificiu şi iubire. 

Narat dintr-o perspectivă duală captivantă, experiment conduce seria Divergent către un final tulburător, dezvăluind secretele lumii distopice care a fascinat milioane de cititori. 

RECENZIE:

Trebuie să recunosc c-am aşteptat să treacă valurile şi discuţiile, pentru c-au fost foarte multe până s-apară cartea, după ce-a apărut, şi a durat încă destul ca să se liniştească. Pentru că nu-mi place ca atunci când citesc ceva să am în cap gândurile altora sau să filtrez ceea ce citesc prin ochii altcuiva doar pentru că mi-a ajuns o vorbă la ureche. 

Şi nu mi-a plăcut nici faptul că unii cititori au ajuns să vorbească nu tocmai drăguţ de autoare, din cauza finalului sau ştiu eu a ce nu le-a plăcut, sau au început să vorbească de rău întreaga serie sau au numit-o falsă şi trasă de păr etc. Însă care-i ideea. Veronica Roth a creat o trilogie reală şi realistă, în care orice acţiune şi decizie are consecinţe, iar acestor cititori nu le-a plăcut faptul că acest volum a înclinat mai mult spre realitatea ficţională şi nu spre ceva de basm - un final fericit, bătăliile s-au terminat, floricele. 

Nu am nimic cu acele finaluri, dar aici nu ştiu dacă s-ar fi potrivit. Şi n-am să mai zic altceva despre final sau despre volum, fiind şi ultimul, decât că mie mi-a plăcut, mi s-a părut bine scris, a fost puţin confuz uneori când se trecea de la Four la Tris, cred că asta ar fi singurul defect, a avut acţiune şi suspans. Aici iar nu înţeleg de ce unii zic c-a fost plictisitor, nimic nu s-a întâmplat. Ok, n-a fost bătaie non-stop, n-au alergat ca-n celelalte volume, însă lucruri s-au întâmplat, a existat intrigă, suspans, au fost discuţii şi certuri şi alianţe, lumea s-a înjunghiat pe la spate. 

Plus că pe lângă acţiune, suspans şi scriitură, mi-au plăcut personajele, pe care le-am simţit mai aproape ca oricând şi le-am văzut foarte clar. Atât Tris cât şi Tobias sunt extrem de sinceri cu ceilalţi şi cu ei, chiar dacă mai au mici momente de nesiguranţă sau ezitare, luptă pentru ce vor şi ce contează, sunt plini de curaj şi se iubesc. Şi demonstrează asta de multe ori. Chiar dacă sunt două pietre tari şi mai mereu ies scântei. 

După cum vedeţi în acest volum avem mult din toate: acţiunea e la cote maxime, suspansul, personajele, şi nu doar cele principale, se mişcă fără oprire şi chiar dacă nu m-a încântat foarte tare perspectiva dublă, cumva mi-a plăcut. A fost interesant să citesc şi din perspectiva lui Four, chiar dacă de multe ori semăna cu Tris, vorbind de tărie, de curaj şi de impulsul ăla de a face înainte de a gândi. Plus că într-un fel a dinamizat lucrurile şi mai mult. 

Emoţii au fost şi ele destule, dar despre asta nu pot să vorbesc fără să dau spoilere. 

Şi ca să închei, un ultim lucru ce cred că m-a deranjat, dar din cauza celorlalte atât de bune, am încercat să nu-l văd - a fost lumea de dincolo de îngrăditură. Mi s-a părut cam săracă şi simplist creionată, parcă voiam mai mult. Am avut impresia că autoarea nu s-a străduit atât de mult să o facă bine, ci mai mult a schiţat aşa. 

Pentru mine acest volum a fost bun, n-am nimic cu finalul, a fost realist, potrivit cu restul lucrurilor ce s-au întâmplat în serie, nu mă bucură totuşi ce s-a întâmplat, dar cumva înţeleg de ce s-a întâmplat. Plus că a trecut ceva vreme de când am citit o trilogie atât de dură, sinceră şi realistă; nu toţi autorii au dorinţa şi/sau curajul de a scrie aşa ceva, mai ales în YA, unde totul e ţinut aşa mai... light. Nu mereu! Dar în marea majoritate a cazurilor. 

Personal recomand trilogia şi dacă n-aţi citit-o deja, habar n-am ce faceţi! Sau poate nu va plac lucrurile aşa mai sincere, tăioase şi neînfricate ca mie! : ) 

0 comentarii: