Descriere:
Citadela, sudul Turciei – un munte sălbatic, care adăposteşte cel mai vechi lăcaş de cult şi cel mai mare mister al omenirii. Călugării care viermuiesc prin măruntaiele lui fac parte dintr-o sectă antică, numită Sanctus, care practică ritualuri de o violenţă inimaginabilă.
Într-o dimineaţă, un călugăr al ordinului urcă în vârful muntelui, întinde braţele în formă de cruce şi se aruncă în gol. Trupul îi este plin de tăieturi până la os, în forma literei Tau. Detectivul Arkadian are o misiune grea: ordinul Sanctus este protectorul textului original al Bibliei. Undeva în măruntaiele muntelui există o grădină care pare a fi cea a Edenului, dar aici cunoaşterea nu înseamnă păcat originar, ci putere divină. Când ziarista Liv pătrunde în Citadelă, ea e pe cale să descopere unul dintre cele mai înspăimântătoare secrete ale civilizaţiei.
RECENZIE:
Mă bucur că am citit cea mai veche carte de pe TBR-ul meu, dar în niciun caz nu pot să spun că mi-a plăcut. Sincer, mă așteptam să fie ok, căci nu sunt fană a cărților care au de-a face cu religia în vreun fel sau cu orice conspirație, religioasă sau nu. Dar a fost o dezamăgire totală.
Scriitura a fost plată, plină de detalii care, din punctul meu de vedere, doar au îngreunat și mai mult cartea. Personajele au fost multe și aproape deloc individualizate, nu aveau vreo urmă de personalitate sau viață în ele, iar firul narativ, mai ales în a doua jumătate, a luat-o la vale. Legat de marele secret, n-o să dau spoilere, dar pe mine nu m-a impresionat. Nu știu dacă autorul voia să șocheze, să pară luminat sau ambele, dar pe mine m-a lăsat rece, iar după ce-am îndurat cele 500 de pagini, aia a fost doar ultima bomboană de pe colivă.
Da, am citit-o repede și m-a împins curiozitatea să o termin, dar nu pot să zic că m-au prins acțiunea sau suspansul, și nici că m-au dat pe spate dezvăluirile și întorsăturile de situație. Poate, în mâinile altcuiva, o să fie cartea potrivită și va oferi o lectură plăcută, dar eu în niciun caz nu o recomand. Unii zic că ar fi un fel de roman de Dan Brown mai slab și poate că așa e. Deși am citit cărțile lui acum mulți ani și, oricât am clătinat și la alea din cap, măcar au fost mai bine scrise și nu am numărat paginile până la final.
Am și restul trilogiei, dar sincer, în viitorul apropiat, nu cred că mă voi apropia de ele.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu