Lydia e moartă. Dar ei încă nu știu asta.
Lydia este copilul favorit al lui Marilyn și al lui James Lee; o fată care a moștenit ochii albaștri luminoși ai mamei și părul negru întunecat al tatălui. Părinții ei sunt hotărâți ca Lydia să realizeze visurile pe care ei nu au putut să și le împlinească – Marilyn își dorește ca fiica ei să devină medic, mai degrabă decât o gospodină; James vrea ca Lydia să fie populară la școală, o fată cu o viață socială bogată și aflată în centrul tuturor petrecerilor. Dar Lydia este supusă unor mari presiuni, care nu au nimic de -a face cu viața într-un orășel din Ohio, în anii ’70. Tatăl ei este un american născut din prima generație de imigranți chinezi, iar etnia lui, și a ei, îi face să fie remarcați oriunde.
Când trupul neînsuflețit al Lydiei este găsit în lacul din localitate, James este consumat de vinovăție și pornește pe un drum nesăbuit care i-ar putea distruge căsnicia. Marilyn, devastată și răzbunătoare, este hotărâtă să facă pe cineva răspunzător, cu orice preț. Fratele mai mare al Lydiei, Nathan, este convins că Jack, băiatul rău din vecini, este implicat într-un fel. Însă cea mai tânără membră a familiei – Hannah – este cea care observă mult mai mult decât poate vedea oricine și ar putea fi singura care știe ce s-a întâmplat cu adevărat.
RECENZIE:
"Tot ce nu ți-am spus" e una din cărțile alea de care am mai auzit de-a lungul anilor și cum o aveam am zis c-ar fi cazul s-o citesc. Din descriere presimțeam că o să fie mai mult literary fiction și nu neapărat mister și că se va concentra pe personaje, pe viețile lor, pe prezentarea, discutarea și analizarea altor conflicte și situații, și nu doar să afle ce s-a întâmplat cu Lydia, lucru ce pe mine mă interesa mai mult. Ceea ce-a și fost.
Și nu pot să zic că mi-a displăcut povestea per total, căci a fost interesant să arunc o privire în viața acestei familii și s-o cunosc îndeaproape, de-a lungul anilor și să văd micile istorii din spatele atâtor replici și reacții ce la prima vedere n-ar fi importante sau ai fi zis că ar fi unele ce le vin în acel moment.
"Tot ce nu ți-am spus" e o carte despre oameni, mai mult decât despre mister, despre prietenii, familie, despre relațiile dintre ei, dar și despre relația pe care o are fiecare cu sine, cum ne vedem, ce vrem, câtă încredere avem în noi și-n alții, dacă știm ce ne dorim, dacă luptăm pentru asta, dacă acel ceva e chiar ce voiam, dacă ne pasă mai mult de ce vor alții de la noi sau pentru noi. Și cum toate astea pot să ne afecteze în bine sau în rău. Însă e și despre imigranți, despre cum sunt priviți, judecați, cum viețile lor sunt influențate și mai mult de societate și de cei din jur, și cum copii lor o duc mai bine sau mai rău că ei. Bine și rău fiind noțiuni extrem de nuanțate și relative.
Fără să dau spoilere pot să zic că și misterul a fost interesant și chiar n-am știut la ce să mă aștept. Încă mă gândesc dacă sunt mulțumită cu dezvăluirea sau dacă voiam altceva; cumva are sens, în cadrul poveștii ăsteia, dar în același timp m-așteptam la mai mult? Chiar cred c-ar fi o carte de discutat și ar fi interesant să aflăm ce părere a avut fiecare.
Recomand cartea asta, însă nu știu exact cui, deoarece fie povestea sau scriitura n-o să se potrivească cu toată lumea, dar cred că merită citită sau măcar încercată.
Personal am citit-o mai încet, însă am avut timp așa și să mă bucur de ea, să mă gândesc la anumite lucruri, să mă pun în locul personajelor, în anumite momente. E o carte relativ atmosferică, credibilă, cu multe personaje imperfecte și ce-s doar oameni pe care i-ai vedea pe stradă sau ți-ar fi vecini. Așa că trăirile lor, temerile, felul în care se poartă cu copii lor sau cum copii lor se poartă cu ei, modul în care merg prin viață, la muncă, s-ar putea să vă pară cunoscute sau total străine, în funcție de fiecare. Oricum ar fi eu zic că puteți s-o încercați. Asta dacă n-ați citit-o deja.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu