RECENZIE - Erzsebet Bathory. Contesa sangeroasa de Rebecca Johns

Descriere:

Ungaria, 1611. Contesa Erzsebet Bathory isi asteapta rabdatoare sentinta. Din ordinul palatinului Ungariei urmeaza ca ea sa fie intemnitata pe viata in turnul propriului castel, acuzata de uciderea a cel putin 650 de femei, servitoare pe domeniile sale. 

In timp ce urmareste cum ii este zidita usa camerei, Erzsebet ii scrie unicului sau fiu povestea vietii sale, oferind o justificare pentru fiecare act de cruzime imputat. Intemnitata timp de trei ani, sperand mereu ca va fi salvata, Erzsebet Bathory moare in anul 1614, lasand in urma sa o poveste incarcata de enigme, vampiri si vrajitoare. 

Si-a castigat ea renumele de contesa sangeroasa prin actele de cruzime savarsite sau totul a fost o inscenare, in scopul inlaturarii dintr-o lume dominata de barbati a acestei femei de o inteligenta extraordinara, culta, frumoasa si, nu in ultimul rand, cu un rol politic marcant in istoria Ungariei? 

RECENZIE:

Am auzit nu de putine ori de „contesa sangeroasa” si oricat de interesanta mi se parea ideea ca o femeie sa fie atât de cruda fara vreun motiv parea cam fantastica. Aşa ca atunci când am dat de aceasta carte am zis sa elucidez puţin misterul. 

Aşa cum m-asteptam Erzsbetet nu e vreo vrajitoare care ucide fetele ca sa se imbaieze in sangele lor sau mai ştiu eu ce chestii mai circula pe net si prin istorie. Mi-a placut mult sa pot urmari viata ei, din anii copilariei si pana la ultimele clipe din turn, sa pot vedea cum i se formeaza caracterul, sa patrund pe varfuri in dormitorul ei si mai ales sa-i cunosc gandurile. Autoarea pot zice ca m-a prins pentru ca totul mi s-a parut palpabil: oamenii de tot felul, de la servitoarele neascultatoare si pana la personalitati, mancarea, rochiile, castelele si imprejurimile. Totul prinde culoare. 

E o carte buna, as zice aproape o autobiografie si când am terminat cartea mi-a parut rau de contesa. Pentru ca de-a lungul vietii n-a incercat decat sa fie foarte corecta, dura, sa mentina ordinea in casa si sa-si apere drepturile. Insa cu totii stim ca invidia si barfa pot fi arme periculoase. Mai ales folosite asupra unei vaduve si când e inconjurata de zvonuri care mai de care. 

Cred ca, contesa a fost un fel de victima sau aşa o vad eu si poate ca era cruda pentru ca-si bătea servitoarele daca nu făceau ce trebuie, insa poate ca oricine o facea la vremea aceea. Dar cum spune ea si cum zicea mama ei „frumusetea e un blestem”. Poate ca si faptul ca era o personalitate in societate care-i incurca pe multi i-a adus moartea. 

A fost o carte buna, plina de momente interesante, calme si totusi am putut simţi tristetea dintre pagini. Un om de vaza care-si asterne viata pe hartie in timp ce asteapta sa moara sau sa fie salvat. Unii ar zice ca e un sfarsit bun pentru un erou, eu as zice ca e unul crud. Mai ales când acuzatiile nu-s adevarate. Si mai ales când oamenii pe care i-ai crezut aproape sunt cei care te-au acuzat si închis in turn. 

Nu mă mai lungesc si va spun ca daca vreti sa aflati cum era contesa cu adevarat, departe de perdeaua fantastica si plina de sange atunci puteti citi cartea. Nu e groasa, scriitura este simplista, expresiva si nu cred ca va veti plictisi.

5/5