Descriere:
Povestea lui Dewey incepe intr-o dimineata friguroasa de ianuarie. Avea doar cateva saptamani cand a fost abandonat intr-o cutie de recuperare a cartilor unei biblioteci.
Cea care il va salva este Vicky Myron, directoarea bibliotecii din micul oras american Spencer, o mama singura care la randul ei era o supravietuitoare: reusise sa treaca peste pierderea fermei familiei, peste amenintarea unei boli incurabile si peste o casnicie esuata din cauza alcoolismului sotului. Ridicandu-se in doua labe, ca si cum incerca sa-si exprime recunostinta, Dewey o cucereste imediat.
Povestea lui Dewey, numit dupa sistemul decimal de clasificare in biblioteci, ii va emotiona si ii va incuraja si pe locuitorii oraselului Spencer, greu incercat in anii '80 de criza economica. In urmatorii nouasprezece ani, ii va incanta mereu cu entuziasmul, caldura si mai ales cu cel de-al saselea simt prin care stia de fiecare data cine avea nevoie cel mai mult de el. Astfel Dewey a devenit faimos in tot statul Iowa si, aproape incredibil, in intreaga America si in lume.
RECENZIE:
Nu ştiu daca voi ati mai auzit de aceasta carte, insa eu da. De foarte multe ori chiar. Si îmi doream sa o citesc, dar nu neaparat sa o detin ca sa o citesc aşa ca am profitat de ocazie gasind-o la biblioteca.
E o carte scrisa simplist, nu are descrieri care-ti iau ochii, nu are monolog care sa te duca spre visare. Dand la o parte descrierile uneori seci, sa zic, despre porumbul care e prin Iowa sau era si trecand peste unele evenimente din viata personala a lui Vicky care poate m-ar fi interesat mai mult sau mai puţin e o carte buna.
Personal mi-au placut foarte mult pasajele si capitolele ce se invarteau in jurul lui Dewey. Prin vocea autorului am reusit sa mi-l imaginez si pana la final sa prind drag de el, de obiceiurile lui, de faptul ca era aşa prietenos cu oamenii si ei erau prietenosi cu el, de felul lui de a fi. Mi-a ramas in minte ca un ghemotoc portocaliu gata mereu de joaca, de strans in brate si mangaiat, dar care e alaturi de tine si când ti-e rau sau ai nevoie de-o imbratisare.
As recomanda cartea celor carora le plac pisicile sau le plac cartile despre pisicute si relatia ce se creeaza intre stapan si micul animalut sau carora le surade ideea de pisica in biblioteca. Chiar daca n-as numi aceasta carte superba, geniala, extraordinara o pot numi frumoasa prin simplismul ei, prin realitatea atât de real exprimata *pentru ca nimic nu e fictiune* cat si prin sentimentele si emotiile ce se ascund intre pagini. Ii voi da patru puncte din cinci pentru ca nu mi-am pierdut timpul cu ea si acele mici goluri pot trece ca insesizabile.
Plus ca-mi plac foarte mult pisicile si cred ca Dewey a fost una foarte speciala.
5/5
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu