Descriere:
„Dacă aş putea, aş aduce întreaga lume în agonie, pentru a realiza o purificare din rădăcini a vieţii; aş pune flăcări arzătoare şi insinuante la aceste rădăcini, nu pentru a le distruge, ci pentru a le da altă sevă şi altă căldură. Focul pe care l-aş pune eu acestei lumi n-ar aduce ruine, ci o transfigurare cosmică, esenţială.“ (Emil CIORAN)
RECENZIE:
Recunosc ca m-am apucat de aceasta carte din curiozitate. Cred ca toti am auzit macar o data vorbindu-se de Cioran si de ideile lui mai mult sau mai putin filozofe.
Eu auzisem multe despre el si mai ales despre cartile lui, doar pareri bune. Asa am inceput sa o citesc aseara si astazi am terminat-o. Este si destul de mica, are in jur de 140 de pagini. Nu prea am ce sa zic avand in vedere ca-i formata din esee care vorbesc despre moarte, fericire, melancolie, durere si tot felul de trairi omenesti.
Stiu ca pentru multi n-ar fi interesant avand in vedere ca n-are personaje, actiune, nu te tine in suspans, dar eu nu regret ca am citit, ba as spune ca mi-a facut placere si ca am citit fiecare pagina vrand sa aflu mai multe. E o carte la care numarul mic de pagini nu e deranjant, ci suficient, care te lasa sa vezi si sa auzi unele lucruri pe care poate le stiai, dar nu ti le-ai spus asa fatis.
Eu v-o recomand si poate ca o sa va placa. Limbajul nu e greoi si cred ca veti vedea asta din citatele pe care o sa le postez. Cum multe pasaje mi-au placut am zis sa vi le arat si voua; cred ca o sa le pun in doua postari pentru ca-s destul de multicele.
3/5
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu