RECENZIE - Naluca si Naucul de Stacey Kade

Descriere:

Năluca 

Nu e vina mea că m-am născut frumoasă, cu păr blond şi mătăsos şi un simţ ascuţit a ceea ce lumea NU trebuie să poarte. Şi totuşi, viaţa mea nu e perfectă, mai ales de când am murit. Călcată de autobuzul şcolii plin cu tocilari ─ să existe oare o soartă mai oribilă? Se pare că da... mă fac nevăzută, făptura mea dispare şi reapare, fără să o pot controla. Şi, peste toate, singura persoană care poate să mă vadă sau să mă audă este Will Killian, un ratat şi un fraier TOTAL, iar el refuză să mă ajute!

Trebuie să capăt control asupra vieţii mele de după moarte, şi asta repede, înainte să dispar pentru totdeauna. Dacă l-aş putea convinge pe Will să vorbească cu mine, aş avea o şansă. Dar asta înseamnă să-i încredinţez secretele mele... iar eu nu mă încred în nimeni, viu sau mort! 

Năucul 

Mama crede să mi-am pierdut minţile. Psihiatrul meu vrea să mă închidă într-un ospiciu. Practic, viaţa mea e tare naşpa. Şi asta a fost înainte ca Regina Balului să înceapă să mă bântuie. Alona Dare a fost o adevărată pacoste când era vie; moartă, e şi mai rău. 

Mda, eu pot să văd, să aud şi să ating fantomele. Acum, când mai am doar câteva săptămâni de şcoală, tot ce vreau e să termin cu bine liceul şi să plec de aici. Dar cu o majoretă moartă care nu vrea să mă slăbească deloc, şi o nouă fantomă violentă care mă vrea mort... am încurcat-o. 

Alona şi cu mine am putea să ne ajutăm reciproc... asta dacă am încerca să nu ne mai urâm atât de tare. Da, vezi să nu! 

RECENZIE: 

M-am gandit mult la ce as putea sa scriu in recenzia aceasta. Si, de asemenea, m-am razgandit de tot atatea ori. Asa ca incep sa vorbesc despre romanul lui Stacey Kade oarecum nehotarata si nedumerita. E o carte pe care am citit-o repede, care m-a amuzat, care mi-a mers intr-un fel la suflet. M-am atasat usor de personaje, mi-a placut alternanta perspectivelor si chiar m-am bucurat ca a fost scrisa astfel, fiindca m-am trezit alaturi de amandoi protagonistii, in loc sa fiu trup si suflet alaturi doar de unul, ca de obicei. M-am implicat in poveste, am ras si am compatimit, dupa caz. 

Si totusi, cand am inchis cartea primul cuvant care mi-a venit in minte a fost "light". Si daca ar fi sa o descriu intr-o singura vorba, cu siguranta tot pe aceasta as alege-o. Dar nu in sensul rau. Daca ma gandesc cu adevarat la poveste, lasand la o parte supranaturalul, imi dau seama cat de mult ii afecteaza secretele pe acesti oameni si cat de mult le contamineaza vietile. 

O avem pe de o parte pe Alona. Frumoasa, majoreta, de trei ori regina scolii, se crede situata pe un piedestal de neatins. Si totusi, e suficient sa moara ( bine, nu e chiar putin lucru) ca sa isi dea seama ca toti din jur erau atat de falsi in comportarea lor fata de ea cum era si ea in relatiile cu ei. Oamenii o barfesc, nu ii regreta atat de intens trecerea in nefiinta cum ii placuse sa creada, o considera rece, increzuta, egocentrista si cu accese mult prea dese de superioritate. Ca sa fie si mai rau, cea mai buna prietena a ei e combinata cu fostul sau iubit la nici doua zile dupa inmormantare, iar oamenii pe care ii crezuse prieteni decreteaza sus si tare ca: "Alona nu vedea altceva in afara de Alona." Lucru care, adevarul fie spus, ii raneste mai tare orgoliul decat orice altceva. Ceea ce e dragut la Alona e ca, sub accesele de vanitate, e chiar o persoana buna. Exista acolo acea parte din ea pe care amarul ce il infrunta in viata familiala nu o poate ingropa cu totul. Nu e chiar atat de rece, chiar atat de neatins pe cat vrea sa lase impresia. Numai ca e nevoie sa moara si sa intalneasca persoana enervant de potrivita ca sa isi dea seama de asta. 

Pe de alta parte, Will vede spirite de cand se stie. Mamei nu ii poate spune, tatal, care avea si el acelasi dar ( sau blestem, depinde cum preferati) s-a sinucis din cauza asta, si, pentru a fi totul complet, este diagnosticat de un psihiatru mult mai putin binevoitor de cat vrea sa para ca fiind schizofrenic. Tot ce sta intre el si internare e mama lui, care pare sa cedeze cu fiecare clipa. Adaugam la asta un director de scoala cu un trecut in armata, urmarit constant de rusinea pe care i-o provoaca faptul de a avea un tata homosexual, o adevarata "armata" de fantome care nu se pot opri din vorbit si care vor fiecare cate o favoare, o prietena care ascunde si ea anumite secrete si care pe parcurs pare din ce in ce mai dubioasa si nu va rezulta o existenta prea fericita. Si, fiindca asta este realitate lui de zi cu zi, lucrurile se inrautatesc atunci cand Alona Dare ( acea Alona Dare! ) care este obiectul fanteziilor lui inca din clasa a sasea ( asta in treacat fie spus ) apare pe neasteptate in existenta lui, cu cererea expresa de a fi ajutata sa "paseasca in lumina". 

E dragut sa vezi cum cele doua personaje se apropie pe parcurs, cum fiecare descopera in celalalt o latura neasteptata, pe care, data fiind interactiunea zero dintre "printesa" si "gothic" de pe vremea cand amandoi aveau nevoie sa respire, nici nu aveau cum sa o cunoasca mai devreme. Will afla mai multe detalii despre viata Alonei, Alona devine accidental calauza lui spirit, lucrurile incep sa evolueze si se ajunge intr-un punct de climax pe care il veti afla doar citind cartea. Iar apoi, cand totul pare linistit, cand Will a ramas din nou singur si Regina scolii pare sa fi trecut spre paradisul visat, unde poate manca oricata inghetata vrea fara sa se ingrase, unde plajele sunt luxuriante si toti pantofii pe care ii vrei sunt gratis, afli ca de fapt nu e chiar asa si sincer, nu poti sa nu te bucuri. Intr-adevar, o lectura light, dar dulce. Lumea fantomatica a lui Stacey Kade are un contur de un realism surprinzator. 

4,5/5 

P.S  Este prima mea recenzie pe acest blog si primul post de asemenea si nu voiam decat sa spun ce mult ma bucur sa ajut cu tot ce pot facand ceva ce imi place si, sper eu, va place si voua.