RECENZIE - Eliza și monștrii ei de Francesca Zappia

Descriere:

În lumea reală, Eliza, o fată de 18 ani, este timidă, ciudată și lipsită de prieteni. Online este LadyConstellation, creatoarea anonimă a Monstrous Sea, un webcomic extrem de popular, cu milioane de followers și de fani în întreaga lume. Eliza nu-și închipuie că ar putea vreodată să îndrăgească lumea reală așa cum o iubește pe cea online și nu simte nicio dorință să încerce.

Apoi Wallace Warland, cel mai mare scriitor de fanfiction pentru Monstrous Sea, se transferă la școala ei. 

Wallace crede că Eliza este un fan că oricare altul și, pe măsură ce băiatul o scoate din carapacea ei, fata începe să se întrebe dacă nu cumva viața offline merită o șansă. Dar, când secretul Elizei este împărtășit din greșeală cu restul lumii, tot ce a construit – povestea ei, relația ei cu Wallace, până și propria sănătate mintală – începe să se năruie.

RECENZIE:

Am citit aseară Eliza și monștrii ei de Francesca Zappia și aș vrea să v-o recomand! Nu am să-i fac o recenzie completă și lungă (bine, asta zic acum, dar vedem la final), căci sincer nu-mi găsesc cuvintele, dar e atât de bună și m-am regăsit atât de mult în Eliza și-n povestea ei. Și aseară, deși am luat cartea într-o doară și-am spus că citesc câteva pagini, am sfârșit prin a o citi pe toată; ceea ce cred eu că zice mai multe decât aș putea eu.

Nu este un roman cu foarte multe personaje sau o lume atât de frumoasă ce te dă pe spate, personajele nu sunt speciale și au la fel de multe defecte cum au calități, însă tocmai asta m-a făcut să mă cufund imediat în pagini și să simt că respir același aer cu ei și că mă pot uita peste umărul Elizei și al lui Wallace în timp ce desenează, scriu, vorbesc, visează și trăiesc.

Iar relațiile dintre oameni și conversațiile și momentele de tot felul, atât din online cât și din viața reală, mi-au oferit atâtea stări și am râs și plâns, am fost surprinsă, m-am enervat, am sperat, am fost nesigură, apoi am ajuns pe culmile fericirii și-am fost îmbrățișată de poveste și de oameni pe toate părțile. Ca să simt, în secunda următoare, cum îmi fuge pământul de sub picioare și cad odată cu Wallace sau Eliza în cele mai adânci găuri și nu știu cum să mai ies sau dacă vreau să mai scap d-acolo.

Nu consider că e o carte pentru toată lumea, dar pentru mine povestea a atins multe puncte extrem de personale, deoarece sunt tare legată de mediul online, de cărți, povești, am cunoscut o mulțime de oameni pe forumuri sau în diverse fandom-uri, am citit și mai citesc uneori fanfiction și, chit că nu am scris, cunosc mulți oameni, ce-mi sunt prieteni foarte buni, care scriu și este o parte importantă din sufletul și viața lor. 

Am zis la începutul recenziei că va fi una scurtă și deja nu e, doar că n-am de gând să modific. Am scris atât de mult și totuși abia am spus nici un sfert din tot ce voiam și a scos cartea asta din mine, dar și ce-a băgat înapoi.

 Plus că m-a făcut să-mi amintesc momente plăcute, cum ar fi conversațiile lungi cu vreun prieten, ce se încheiau târziu și atunci închideam nu pentru că nu mai aveam ce vorbi, ci pentru că se încindea mobilul și ne amorțiseră mâinile și urechile, sau orele petrecute pe forumuri, toate postările și toate tastaturile cu literele șterse ce sigur le mai am acasă prin vreo cutie, orele în oraș cu prieteni ce i-am cunoscut online și după ani de zile ne-am întâlnit și am ieșit la un suc. Însă mi-am amintit și nesiguranța, atitudinea că nimeni nu mă înțelege și nu sunt ca ceilalți, dar nici nu vreau, faptul că nu trebuie să intru în niciun grup la școală, căci eu deja am unul, orele ce nu se mai terminau și materiile ce le învățam în silă și nu mi-au folosit niciodată, discuțiile cu părinții și încercările mele de a le explica și a le arata ce fac eu, de ce, cine-s "străinii ăia cu care tot turui toată ziua" și să-i fac să înțeleagă că internetul și forumurile, la fel la lumea reală și locurile din ea, poate fi la fel de frumos și sigur, sau distructiv și periculos. 

Revenind la Eliza și monștrii ei, pe lângă ce-am spus mai sus, într-o încercare de a fi coerentă și a nu mă repeta (ceea ce nu cred deloc că mi-a ieșit), cartea vorbește și despre ce înseamnă să faci parte din fandom, cum e să iubești ceva extrem de mult, cum e să ții la persoana ce-a creat acel lucru și să o consideri un prieten sau cineva pe care-l admiri, chit că nu l-ai cunoscut niciodată, dar e o parte mare din viața ta și din tine. 

Romanul vorbește și despre încredere, despre ce înseamnă să ai o prezență online și cum ai dreptul să oferi sau nu informații despre tine, despre obligațiile pe care un creator le are față de fani sau daca ele există și, cum ar trebui ca fiecare din părți să țină cont de ele și să le înțeleagă. Vorbește și despre oamenii ce nu fac parte din fandom sau din mediul online, care nu înțeleg ce naibii înseamnă să creezi ceva și să-l pui pe internet, iar alți oameni să-l consume și să-ți spună părerea, dar și care-i toată treaba cu faima sau cu banii. 

Eliza și monștrii ei prezintă și partea mai puțin plăcută a internetului sau a școlii, cu toți trollii și bătăușii și bârfitorii ce așteaptă s-apuce o bucată din tine, dar și cum, printre aceștia, se ascund și aliați sau persoane ce se poartă așa fiindcă or nu-și dau seama că e greșit or pentru că e mai ușor sau din invidie - deoarece tu faci ceva ce ei nu îndrăznesc, din diverse motive.

Pentru mine Eliza și monștrii ei e mai mult de ceva ce-am citit în câteva ore și sinceră să fiu m-așteptam și nu chiar, să mă prindă așa de tare și mai ales să rămână cu mine după ce-am terminat-o. (Și nu pare să plece prea curând) E o carte așa de ușoară și de scurtă, dar plină de emoții, de oameni de toate vârstele, fiecare cu temerile și dorințele lui, fiecare încercând să-și apere lumea și timpul, dar și să le arate altora cum sunt și ce fac, ce se întâmplă când simți că ești singur, deși ești înconjurat de lume, ce înseamnă să-ți fie teamă să creezi și doar gândul că trebuie să faci ce făceai înainte acum te umple de neputință, furie, transpirație; dar și despre cum e să suferi de depresie sau anxietate, sau cum e să ai un prieten sau membru al familiei ce are de-a face cu vreuna din ele sau cu altceva asemănător. 

Eliza și monștrii ei e o carte ce eu o recomand tuturor, fie că fac parte dintr-un fandom sau au creat ceva și au fani, fie că sunt părinții, colegii sau frații unui fan sau artist/sportiv/etc, or sunt doar un cititor ce vrea o poveste bună. O poveste ce-i mai mult mai mult de un teanc de trei sute de pagini pe care-l citești, te-a făcut să te simți bine și apoi mergi mai departe.

Eliza și monștrii ei e despre oameni, pentru oameni, despre lumi, reale sau virtuale, despre imaginație, frică, prietenie, familie, iubire, a fi vulnerabil, minciuni, cum niciodată nu e momentul potrivit și totdeauna pare să fie momentul greșit. Despre cum suntem atât de prinși în capul nostru și-n viața noastră, gândindu-ne că nimeni nu ne ajută, nu ne înțelege, nu ne dă timpul lui, sau din contră ne oferă toate astea, dar nouă nu ne trece prin cap, sau nu la fel de mult, să facem aceleași lucruri.

Mă opresc aici, recenzia asta e deja extrem de mare și deși aș mai tăia din ea n-am s-o fac. Vă las pe voi să o citiți și să luați din ea ce considerați. Poate veți fi de acord cu mine sau poate nu, poate nici n-ați terminat-o de citit sau poate da. Daca ați reușit s-o finalizați, mă bucur, iar dacă nu, asta e. 

Însă bine ar fi să mergeți și să citiți cartea, iar pe aia chiar s-o terminați. Sau știți voi pe cineva ce-ar avea mare nevoie de ea sau ar iubi-o nespus.

Recomand din suflet, așa râs și plâns cum e acum, Eliza și monștrii ei! <3