RECENZIE - Şocul căderii de Nathan Filer

Descriere:

Sunt cărţi pe care nu le poţi lăsa din mână şi care te fac să pierzi nopţi. Sunt cărţi care aruncă o lumină puternică asupra zonelor umbrite ale vieţii noastre. Sunt cărţi care, graţie talentului cu care sunt scrise, îţi rămân în minte zile în şir. 

Şocul căderii este una dintre aceste cărţi. 

Un portret extraordinar al prăbuşirii unui tânăr în abisul bolii mintale. Un roman curajos şi remarcabil semnat de una dintre cele mai promiţătoare voci ale ficţiunii contemporane. 

RECENZIE:

Acest roman mi-a dat impresia, când am auzit de el şi când am citit descrierea, că e asemănător cu Mincinoşii de E. Lockhart. Dar doar a părut să fie. 

Sincer, sunt mereu tentată şi atrasă de cărţile care au acel ceva special şi diferit, ca Minunea, Mincinoşii, Sub aceeaşi stea, Flori pentru Algernon şi altele, iar când am găsit-o pe aceasta am zis c-ar putea fi la fel de bună. M-am înşelat amarnic. 

Înţeleg şi apreciez ideea cărţii, însă e singurul lucru bun şi clar din romanul ăsta. Şi va zic şi de ce; de obicei cărţile acestea speciale sunt mai dificile, adică nu poţi simpatiza imediat cu personajul sau să-l înţelegi. Aşa că am zis să am puţină răbdare că să-l cunosc pe Matthew şi să-i aflu povestea. 

Dar n-a mers. Pentru mine romanul ăsta n-a avut niciun pic de logică şi nimic special. E scris în capitole scurte şi deloc cronologic, însă lucrul ăsta nu mă deranjează dacă e scris bine, aşa cum a fost Mincinoşii. Însă în cazul de faţă a fost doar foarte confuz, fără sens, lipsit de substanţă şi treptat, mi-a tăiat orice poftă şi dorinţă de a mai afla ceva şi a citi în continuare. 

În afară de stil, am mai avut o mare problemă cu personajele, care parcă erau în roman şi vorbeau şi făceau ceva doar pentru că trebuia. N-am simţit nimic pentru ei sau din partea lor, nicio emoţie sau dorinţă fondată, nicio logică. Ştiu că n-ar trebui să aibă prea multă logică din cauza subiectului tratat, însă... 

Nu înţeleg deloc de ce atât de iubită şi lăudată, nu pricep iubirea pentru Matthew şi nici ce e aşa formidabil la cartea asta. Şi nu e prima carte de genul pe care o citesc, dar cum la romanele astea e love it or hate it, fără cale de mijloc, pentru mine a fost un hate it dur. Nimic nu mi-a plăcut, n-am înţeles de ce personajele au vrut mereu să demonstreze că totul e normal, că nu le pasă, că nu contează... sau poate am înţeles eu greşit. Şi poate că totul are vreun sens pe care eu nu l-am găsit. 

Dar aşa cum alţii urăsc şi detestă Mincinoşii, pentru că nu o înţeleg, aşa şi eu displac acest roman. Nu zic să nu-l citiţi! Nu zic că nu e bun sau că nu-şi merită laudele! Nu zic că Matthew n-o fi vreun personaj formidabil şi genial! Nu zic că autorul n-are talent! Dar pentru mine a fost o pierdere de timp şi un mare nu!