Descriere:
În noaptea în care viața lui Rune s-a schimbat pentru totdeauna, sângele a curs pe străzi, iar nenumărate vrăjitoare au fost trimise la moarte. Pentru o clipă, a urmat tăcerea... Inima lui Rune bătea nebunește, dar trebuia să-și continue planul de a-și ascunde adevărata identitate de Gardienii Sângelui.
De multă vreme, ziua se prefăcea a fi o tânără turnătoare ce urăște vrăjitoarele, însă noaptea devenea Molia Stacojie, justițiara care își salva semenele de la exterminare. Când una dintre misiuni eșuează, Rune decide să-i deruteze pe vânătorii de vrăjitoare și să obțină informații cucerindu-l pe Gideon Sharpe, un vânător notoriu și nemilos, de care începe să se îndrăgostească.
Gideon urăște superficialitatea fetei, dar, când află că Molia Stacojie a folosit vapoarele ei pentru a scoate vrăjitoarele din țară, decide să înceapă un joc periculos și să o curteze, la rândul său, pentru a afla adevărul. Curând, își dă seama că dincolo de aparențe se ascunde o tânără inteligentă și sensibilă, care pare a fi sufletul lui pereche.
Dar oare ce se va întâmpla când va descoperi că ea este vrăjitoarea pe care o vânează cu atâta ură?
RECENZIE:
Dacă vrei o carte atmosferică, care are un aer realist, deși e despre vrăjitoare și magie, plină de suspans și acțiune, dar și de tensiune și scene romantice, atunci citește "Vânătorul fără inimă". Are personaje bine scrise, un magic sistem ușor de înțeles, te ține cu sufletul la gură și chiar vrei să știi cine o să iasă câștigător dintre Rune și Gideon, atât la capitolul război, cât și al curtării celuilalt.
Personal aș fi vrut mai multe scene cu Molia Stacojie și nu atâtea petreceri, dar aș fi vrut și ca relația dintre cei doi să fie mai mult de atracția fizică și jocul de putere, căci dacă-i doar așa atunci eu n-o consider dragoste, cum e numită uneori. Însă asta-i subiectiv.
Sinceră să fiu nu m-așteptam să o devorez în câteva ore și să mă prindă așa de tare, încât n-am mai făcut pauze, însă mă bucur. Pentru mine a fost cartea potrivită la momentul potrivit și nu regret c-am citit-o. Da, nu m-a dat pe spate, însă de la primele pagini am fost intrigată și modul în care e explicată magia, felul în care-i practicată, trecutul cum se împletește cu prezentul, personajele care încearcă să facă ce cred ele că-i bine, întorsăturile de situație, momentele vulnerabile sau explozive, toate, nu mi-au permis să o las din mână. Și sper ca următorul volum să fie și mai bun.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu