Descriere:
Millie credea că va face curat în casa lor. În schimb, a descoperit inimi pline de praf și secrete murdare.
În timp ce el continuă să-mi arate apartamentul de lux, mă cuprinde un sentiment îngrozitor. Ce se întâmplă cu femeia din spatele acelei uși închise? Nu, nu trebuie să-mi vâr nasul în treburi care nu mă privesc. Nu dacă vreau să-mi păstrez cel mai întunecat secret în siguranță. Și slujba...
Este greu să găsesc un angajator care să nu pună prea multe întrebări despre trecutul meu. Așa că zâmbesc mulțumită știind că familia Garrick mi-a oferit în mod miraculos o slujbă. Trebuie doar să curăț acest penthouse cu priveliște uimitoare asupra orașului, să pregătesc mese delicioase în bucătăria lor strălucitoare și să mă prefac că... nu văd nimic din ce se întâmplă. Nu e greu, pot să stau aici o vreme, până găsesc altceva mai bun.
Da, este aproape perfect! Dar încă nu am întâlnit-o pe doamna Garrick, deși sunt sigură că am auzit-o plângând. Uneori, observ pete de sânge în jurul gâtului cămășilor ei de noapte, atunci când trebuie să le spăl. Iar într-o zi, nu m-am mai putut abține și am bătut la ușă. Când ușa s-a deschis, totul s-a schimbat...
Atunci mi-am facut o promisiune: o voi proteja pe doamna Garrick. Vinovatul trebuie să plătească, iar eu trebuie să decid cât de departe voi merge pentru a-i provoca suferință.
RECENZIE:
Cred că "Secretul menajerei" mi-a plăcut mai mult ca primul volum și asta pentru că mi s-a părut și mai intensă, mai plină de pericole, dezvăluiri și întorsături de situație, personajele au fost și ele reale, bine scrise și în stare de niște lucruri care uneori m-au lăsat cu gura căscată; căci fix atunci când am zis că am văzut de ce-s capabili, se mai întâmplă ceva, și realizam că ne-aflăm doar pe marginea prăpastiei, iar hăul din poveste (și din ei) și răutatea lor, egoismul lor și setea de răzbunare, de bani, erau mult mai adânci.
Unii ar spune că nu e neapărată nevoie să citești prima carte, ca să o înțelegi pe asta, însă eu cred că ai pierde mult când vine vorba de relațiile dintre personaje, n-ai știi de ce Millie se poartă într-un fel sau de ce chiar are nevoie de data asta să nu o dea în bară. Așa că eu ți-aș recomanda să termini primul volum și abia apoi să-l începi pe acesta. Plus că ambele sunt numai bune de devorat și nu cred că-ți va părea rău.
Comparativ cu prima carte aș spune că Millie e mult mai matură și mai sigură pe ea, deși în același timp, tot ia unele decizii ce te fac să te întrebi dacă realizează în ce pericol se pune sau că și-o face cu mâna ei, fix când vrea și ea să facă ceva bun. Însă trebuie să recunosc că nu-i doar vina ei, căci familia asta e foarte stranie și mai ales soția aia... mie mi s-au aprins luminile de pericol doar de la primele întâlniri și aș fi vrut ca Millie să fi fost un pic mai suspicioasă și mai precaută.
Totuși, măcar nu-i singură. și m-am bucurat să văd că nu se lasă bătută, deși lucrurile n-arată deloc bine pentru ea și cu fiecare capitol doar o iau razna și mai tare. Iar când ajunge să fie implicată și poliția și ea e văzută iarăși într-o lumină incertă... da, e o călătorie zdruncinată pentru toată lumea, dar și pentru cine citește.
Eu m-am distrat cu amestecul ăsta de suspans, acțiune, dezvăluiri, personaje în multe nuanțe de gri, scris în stilul Freidei cu care am ajuns să mă obișnuiesc, și aș spune că o voi citi și pe următoarea. Nu-s cărțile Freidei unele pe care eu le consider geniale sau mistere cum n-am mai întâlnit, dar când vrei ceva care să te țină în priză, rapid și lejer, atunci sunt perfecte! Și cred că le poate citi oricine, chit că citește sau n-a mai citit și alte cărți în genul acesta.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu