marți, 17 decembrie 2024

RECENZIE - La șapte ani distanță de tine de Ashley Poston

 

Descriere:

Uneori, vine ziua cea mai rea din viaţa ta, după care trebuie să-ţi dai seama cum să mergi mai departe. Pentru Clementine West, asta înseamnă să se îngroape în munca ei de promovare a cărţilor, să gândească practic şi să uite toate prostioarele învăţate de la mătuşa ei, cum ar fi să trăiască din plin şi să ţintească luna de pe cer. Clementine ar prefera să rămână retrasă şi să-şi ţină inima la adăpost. Şi exact asta a făcut în ultimele şase luni.

Dar când se mută în apartamentul mătuşii ei decedate şi găseşte un bărbat stând în bucătărie – un bărbat cu ochi blânzi, cu un accent sudist şi cu o pasiune pentru tarta de lămâie –, planurile ei bine stabilite se năruie. Pentru că este genul de bărbat de care, altădată, s-ar fi îndrăgostit până peste cap. Şi încă s-ar putea îndrăgosti.

Numai că el există în trecut. Cu şapte ani în urmă, mai precis. Iar ea trăieşte, la propriu, cu şapte ani mai târziu. Mătuşa ei i-a spus întotdeauna că apartamentul era o falie în timp, un spaţiu în care timpurile se varsă unul într-altul precum acuarelele. Şi mai spunea că dragostea nu este niciodată o problemă de timp, ci de sincronizare. Iar Clementine se teme că s-ar putea să fi ajuns cu şapte ani prea târziu.

RECENZIE:

Nu-i un film de Craciun, dar are toate ingredientele sa fie cartea perfecta pentru perioada asta sau oricare alta zi din an. 

"La șapte ani distanță de tine" e plina de emotii, amintiri, momente cu prietenii si familia, nesiguranta, dorinta de a fi fericit si totusi teama de nereusita, multa mancare si iubire pentru gatit si pentru a pregati ceva delicios pentru cei dragi. E plina si de speranta, de umor, de personaje care-s oameni pe care poate-i cunosti, caci sunt asa bine scrise si vii, de-o poveste de dragoste care pe mine m-a facut sa plang asa tare ca ultimele pagini le-am citit printre lacrimi. Si plang rar, insa cartea asta m-a facut sa simt atat de multe. Si da, au fost lacrimi de fericire.

Nu-ti doresc sa plangi, dar imi doresc sa citesti cartea asta si sa te bucuri de ea. Iar daca nu-i genul tau atunci, poate, i-o recomanzi altcuiva. 

0 comentarii: