Un necunoscut pare s-o pândească de pe trotuarul de vizavi, din apartamentul de alături, care ar trebui să fie gol, se aud discuții aprinse, iar electricianul se comportă suspect. I se spune că soțul ei, mort de mult, a aranjat să fie dusă la un azil de lux. Ajunsă acolo, la reședința din mijlocul unei păduri, totul devine și mai straniu. Cât din ce se întâmplă este real și cât e rodul spaimelor unei bătrâne care a trăit zeci de ani singură?
Inspirat din experiența de viață a bunicii lui Iain Reid și narat la persoana întâi, romanul Ne răspândim ne introduce în mintea unui personaj fragil, bântuit de amintiri și coșmaruri, spunându-ne o poveste care ne dă fiori și totodată ne trezește o profundă compasiune față de cei care se află la capăt de drum.
RECENZIE:
În timp ce citeam mă gândeam că poate îi dau 3 stele, pentru că e oarecum atmosferică și îți dă starea aia de neliniște, personajele sunt cât de cât ok, scriitura nu mă dă pe spate, dar se citește repede și e o perspectivă din care n-am prea citit până acum.
Dar apoi am ajuns la sfârșit și... am rămas uitându-mă în gol. Înțeleg că autorul a fost un așa final și înțeleg și că nu avem mereu răspunsuri la toate întrebările și n-am nicio problemă cu un asemenea sfârșit. Însă dacă toată cartea nu-mi dai nimic și mă lași pe mine să presupun și totul doar devine mai confuz și nimeni nu înțelege nimic, iar apoi vii cu aia... scuză-mă, dar voiam și eu acolo o fărâmă de ceva.
Probabil sunt în minoritate dându-i 2 stele, căci știu că autorul e popular, iar cartea asta am tot văzut-o în afară și mulți o laudă, spunând că e șocantă și emoționantă și foarte înfricoșătoare. Și da, tuturor ne e frică să îmbătrânim, nu vrem să depindem, să nu mai știi de tine, să crezi că toți vor ceva de la tine, să pierzi noțiunea timpul și contactul cu realitatea, nu zic nu. Însă pentru mine asta n-a fost de ajuns și aș fi vrut mai mult. Și nu mă refer neapărat la răspunsuri. Poți să ai o carte complexă, bine scrisă, horror, care să nu dezvăluie mai nimic, dar totuși trebuie să oferi ceva ca să ții omul să citească și să aibă o oarecare satisfacție când închide cartea.
Pentru mine, "Ne răspândim" e ce-ar fi putut să fie. Ca idee m-a intrigat, mi-au plăcut părți din ea, personajele mi-au amintit de bunicii mei și de alți oameni pe care i-am cunoscut, m-a făcut să mă gândesc și cum o să fiu eu la acea vârstă, însă ca execuție a lăsat de dorit. Da, a avut ceva mister, m-a făcut să-mi pun întrebări, unele momente au fost chiar creepy și atmosferice, dar cam atât. Iar finalul ăla sincer m-a făcut doar să oftez și să am impresia că n-am citit nimic. Dar sunt un pic rea.
Nu pot să zic c-o recomand, însă cine știe, poate ție o să-ți placă. În același timp, am mai auzit că aceasta ar fi cea mai slabă carte a autorului. Așa că o să mai încerc de la el. Tu ai citit-o? Dacă da, ce părere ai?
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu