Descriere:
Emma Averell se bucură de tot ce i-a dăruit viața – o fulminantă carieră de avocată, doi copii frumoși și un soț minunat care se ocupă de gospodărie –, dar existența ei n-a fost întotdeauna perfectă. Când Emma avea doar cinci ani, ea și sora ei mai mare au fost date în plasament ca urmare a unui incident grav, petrecut între ele și mama lor. Sora Emmei își amintește că a existat o perioadă în care aceasta fusese iubitoare și „normală“, dar Emma nu poate să și-o amintească decât ca pe un monstru. Iar mama lor a suferit o astfel de transformare cu puțin înainte să împlinească patruzeci de ani, o piatră de hotar de care acum se apropie și Emma.
Emma își dorește cu disperare să lase în urmă traumele copilăriei, dar din momentul în care nu mai poate să doarmă, începe să se gândească la ceea ce s-a întâmplat în urmă cu toți acei ani. Oare are nebunia în sânge? Oare, pierdută în acea stare mentală nebuloasă, asemănătoare cu somnambulismul, ar putea sfârși prin a-și vătăma propria familie? Sau există, totuși, altă explicație pentru lucrurile ciudate care încep să se petreacă în jurul ei?
RECENZIE:
"Insomnia" chiar a fost una din poveștile pe care am citit-o în câteva ore, fără să iau pauză, căci voiam să știu ce-o să se întâmple, dacă Emma o să reușească să rezolve misterul și dacă o să supraviețuiască; căci până la urmă lipsa somnului și mai ales zile în șir, poate să ducă la alte probleme și mai grave și ar fi un pericol enorm atât pentru ea, cât și pentru familia ei și cei din jur.
Din punct de vedere al suspansului, acțiunii, întorsăturilor de situație și dezvăluirilor, pot să zic a fost o carte bună și m-a ținut în priză. Nu sunt eu tocmai mulțumită cu marea dezvăluire și cu finalul, dar cred că-i una din cărțile alea care va plăcea fiecăruia mai mult sau mai puțin.
"Insomnia" mi-a plăcut și mai mult decât "Prin ochii ei" și a fost mai aproape de genul de romane ce-mi plac mie de obicei, însă nu știu dacă genul ăsta de mister va fi pe gustul tuturor. Însă merită încercat și aș recomanda ambele cărți, doar ca să-ți faci o idee și să afli dacă autorul asta e pentru tine sau nu. Eu nu pot să zic că o consider pe Sarah Pinborough una din autoarele mele preferate, însă n-aș ezita să citesc și restul cărților ei. Pentru că scriitura e intrigantă, te prinde, personajele nu-s cele mai rele, chit că uneori dau înspre clișeu și stereotipuri, iar firul narativ e relativ satisfăcător. Iar dacă ești și fan al sfârșiturilor pe care le crează ea, atunci ai tras cartea câștigătoare.
Aș zice că "Insomnia" e o alegere sigură chit că vrei ceva mister, dar și dacă-ți plac dramele sau poveștile ce au de-a face cu familiile și probleme nerezolvate sau care au de-a face cu relațiile dintre părinți și copiii lor. Totul amestecat cu destul suspans, întorsături de situație și un final care o să fie cel mai bun lucru pe care l-ai citit vreodată sau ceva total dezamăgitor.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu