Descriere:
Într-o zi mama era mamă, dar într-o noapte a devenit dintr-odată altceva...
O femeie ambițioasă își întrerupe cariera de artistă pentru a rămâne acasă cu fiul nou-născut, dar această experiență nu seamănă deloc cu ceea ce-și imaginase. Doi ani mai târziu, descoperă brusc un smoc de păr ciudat pe ceafă. În oglindă, caninii săi par dintr-odată mai ascuțiți decât și-i amintește. Soțul ei, care călătorește cinci zile pe săptămână în interes de serviciu, încearcă mereu să-i alunge temerile, din camerele de hotel aflate la sute de kilometric distanță.
Pe măsură ce simptomele mamei se intensifică, iar tentația de a ceda noilor impulsuri animalice e din ce în ce mai mare, ea se străduiește să-și păstreze secretul alter egoului canin. Mergând la bibliotecă în căutarea unui leac, descoperă o carte misterioasă, care devine biblia ei.
RECENZIE:
M-a intrigat ideea și deși n-am avut așteptări mari, am sperat totuși să fie măcar o poveste ok și să-mi placă felul în care autoarea a ales să o spună. Țînând că e o carte mai ciudată, știam că nu-i pentru toată lumea, însă speram să fiu unul din cei care avea să se bucure de ea și poate și să o recomande mai departe.
Însă, deși mi-au plăcut primele capitole și m-a făcut curioasă, cu cât am continuat să citesc, cu atât mi s-a părut că merge mai greu și au fost destule momente când a trebuit să recitesc sau mi-a fost greu să mă apropii de personaj. Ceea ce pentru mine e foarte important și mai ales când povestea în sine e despre ea și se pune accentul pe trăirile ei, pe ce i se întâmplă, pe relațiile cu ceilalți și toate emoțiile ei.
Da, conceptul a fost interesant și pot să zic că-i o carte ok și pot să înțeleg de ce altora le-a plăcut și de ce-am tot văzut-o lăudată în afară și numită originală și atmosferică, puțin horror și un roman ce are multe de spus. Căci da, aduce destule în discuție și sunt chestii importante și mi-a plăcut modul în care sunt prezentate și cum ea încearcă să-i împace pe toți, dar și să se concentreze pe ea și pe copilul ei, pe familie.
Doar că scriitura și stilul autoarei nu m-au prins și m-au făcut să mă mișc greu printr-o carte, pe care teoretic aș citi-o imediat, țînând cont câte pagini are. În același timp, personajele mi s-au părut mai mult decât unidimensionale, și n-aș fi putut fi mai distanță față de personajul principal nici dacă aș fi făcut-o intenționat. Am înțeles prin ce trece, ce o frustrează, ce vrea, ce simte, însă cumva forțându-mă pe mine să simt astea și scurmând în propriile trăiri și evocând acele emoții. Nu simțind direct ce-ar fi evocat și prezentat cuvintele din carte. Ceea ce n-ar trebui. Că până la urmă citesc ca să simt și nu ca să știu ce emoții să proiectez pe baza unui text.
Pentru mine, una peste alta, "Cățeaua-de-noapte" a fost o carte ce-ar fi trebuit să-mi placă, dar n-a mers. Sunt părți din ea ce mi-au plăcut, dar nu destule cât să zic că-i bună ca întreg sau o să-mi amintesc prea mult de ea. Căci a fost o poveste poate prea simplistă și , dar plină de atâtea, a fost greu de urmărit și de înțeles, din a doua jumătate a cărții deja nu-mi mai păsa de personaje și tot ce voiam era să se termine... și cumva citind o carte despre nervi, oboseală, frustrare, emoții suprimate, m-a făcut să mă simt la fel. Și n-ar fi fost rău dacă aș fi simțit asta și-n același timp mi-ar fi plăcut ce citesc. Dar s-a întâmplat doar prima parte.
Cartea asta a fost o dezamăgire totală, dar totuși o recomand. Pentru că e ciudată, e o carte ce poate va rezona cu alții, ideea e interesantă și poate că execuția și personajele, scriitura, temele discutate și emoțiile vor fi pe placul tău. Nu m-ar deranja să-i fi dat doar eu 2 stele și să devină cartea preferată a altcuiva.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu