Clary Fray nu-şi doreşte decât ca viaţa ei să revină la normal.
Dar ce înseamnă normal când eşti vânător de umbre, spintecător de demoni, mama ta se află într-o comă indusă prin magie, şi poţi vedea deodată vârcolaci, vampiri şi spirite ale naturii? Lui Clary i-ar plăcea să petreacă mai mult timp cu prietenul ei cel mai bun, Simon. Dar vânătorii de umbre nu-i dau pace – mai ales frumosul şi enervantul său frate recent regăsit, Jace. Iar singura ei şansă de a-şi ajuta mama este să-l urmărească pe sălbaticul vânător de umbre Valentine, care este probabil smintit, cu siguranţă malefic – să fie acesta chiar tatăl ei? Când şi cel de-al doilea Instrument Mortal este furat, înspăimântătoarea Inchizitoare îl suspectează pe Jace.
Dar este oare Jace gata sa-si tradeze prietenii si sa-si incalce principiile pentru a-si ajuta tatal?
Daca primul volum din serie mi-a placut de la jumatate incolo pot sa zic ca acesta mi-a placut in intregime. Pentru ca au fost lucruri care m-au luat prin surprindere, au fost personaje pe care nu le-am inghitit si mă bucur tare, tare mult pentru ce-au patit ( evil smile), dar mai ales pentru ca mi s-a parut mai bun. Ce inseamna mai bun? Replici, situatii, descrieri, sentimente, trairi, intrigi, toate au fost mai bine conturate, iar faptul ca Jace si Clary sunt frati, adica au aflat ca sunt, pot spune ca fac povestea si mai tentanta. Adica nu poti sa zici ca acel adevar dezvaluit le-a sters sentimentele si ca desi incearca sa le tina inchise nu mai rabufnesc, silite sau nu de anumite persoane sau situatii. Mi-a placut ca personajele desi rele sau cele care trebuiau sa fie malefice manifesta uneori si cate un pic de slabiciune, surprindere, sunt puse la zid, sau personajele bune isi urmaresc si propriile interese nu doar fac pe cavalerii in armura. Cred ca asta oferta veridicitate atât povestii, dar si personajelor ce se apropie de conditia umana. Clary devine si mai bataioasa si uneori la fel de incisiva ca Jace, iar Jace, saracul, in acest volum a fost hartuit si smotocit/sifonat de aproape toata lumea, acuzat, batut si altele. Ce m-a mai surprins a fost in legatura cu Simon, dar n-o sa va spun ce, ci va las sa descoperiti singuri, altfel ce farmec mai are. Am terminat volumul de citit acum doua zile si totusi nu-mi gaseam cuvintele sa scriu recenzia (desi nici acum parca nu le-am gasit). A fost un volum plin cu personaje bune, intriga, suspans, bataie, demoni urati (nu cred ca exista si frumosi (?)) sange, umor, sarcasm si ce mai trebuie, care m-a surprins, enervat, iritat, socat si toate la un loc. Vi-l recomand si sincer daca aveti rabdare sa treceti de prima jumatate a Orasului Oaselor veti gasi ceva bun de citit.
5/5
* Recenzia face parte din campania O carte pe saptamana si este recenzia pe saptamana trecuta. Pentru saptamana aceasta recenzia va fi publicata duminica impreuna cu titlul/rile pe care-l/le voi citi saptamana viitoare.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu