RECENZIE - Biblioteca umbrelor de Mikkel Birkegaard

Descriere:

Una dintre marile sur­­prize ale literaturii daneze contemporane, Biblioteca umbrelor (Libri di Luca) a devenit în scurt timp un bestseller natio­nal și a fost tradus până în prezent în douăzeci și una de limbi!

Plin de mister și suspans, învăluit într‑o atmosferă ce amintește pe alocuri de abația tenebroasă din "Numele trandafirului", romanul "Biblioteca umbrelor" vorbește înainte de toate despre magia cărților și despre forța de seducție a lecturii. Ce se întâmplă însă când această forță de seducție este folosită în scopuri malefice? După moartea tatălui sau, Jon Campelli – un tânăr avocat în plină ascensiune din Copenhaga – devine peste noapte proprietarul anticariatului Libri di Luca. 

Din acest mo­ment se trezește atras fără voie într‑o lume tainică, populată de societăți și organizații secrete înființate încă din Antichitate, ai căror membri sunt înzestrați cu puterea excepțională de‑a influența lectura altora și de‑a da naștere unor povești minunate, dar în același timp de‑a manipula până la sinucidere și crimă.

RECENZIE:

Recunosc că nu mai auzisem de această carte până acum. Am găsit-o la biblioteca județeană și atrasă de copertă și titlu am zis că n-am nimic de pierdut dacă îi dau o șansă. Și mă bucur mult că am avut ocazia să dau peste ea și cred c-a fost mult mai bine s-o citesc fără să știu ce m-așteaptă.

S-o luăm cu începutul. Jon, avocat de profesie, află că tatăl său a murit în urma unui infarct. Nimic neobișnuit, mai ales că cei doi nu aveau o relație prea bună. Tatăl lui Jon avea o anticariat care era dat din generație în generație, ca o moștenire de familie. Deși la început Jon vrea să vândă locul și să-și vadă în continuare de munca lui și de cazul stufos la care lucra lucruri ciudate încep să se întâmple. Cum ar fi faptul că anticariatul este vandalizat și fațada iau foc. 

V-ați gândit vreodată că lectura poate manipula mințile oamenilor? Bine, ridicat la un nivel mai înalt? Jon află de la Iversen, un angajat de la anticariat și prieten vechi al tatălui sau, că anumite cărți sunt încărcate. Oare ce înseamnă asta? Adică energia cititorilor rămâne în ele și cu cât sunt citite de mai mulți cu atât energia e mai mare. În carte apar două societăți: Societatea Bibliofililor, împărțită acum în emițători și receptori, și Societatea umbrelor. 

Jon află și despre Lectori. Oare ăștia ce sunt? Ei bine, lectorii sunt persoane înzestrate care citind cu voce tare te pot introduce în acea poveste și rândurile se transformă într-un film, cititorul prin intermediul lectorului vede acea lume. Și aflăm că Luca, tatăl lui Jon a fost unul din cei mai buni. 

Acum ajungem iar la receptori și emițători. Ce sunt ei? Emițătorii sunt cei care citesc și transmit oamenilor, îi pot manipula, adică accentuând anumite pasaje dintr-un text îi pot schimba omului părerea despre ceva. 

Receptorii îi ajută, adică le sporesc concentrarea sau le-o pot scădea. Acești emițători și receptori trebuie să lucreze împreună, însă din cauza unui lucru ce s-a întâmplat acum 20 de ani societatea s-a rupt în doua. 

Jon, din spusele lui Iversen și ale Katherinei, o tânără dislexică pe care Luca o luase sub aripa lui, ar fi și el emițător. Poate cel mai bun, iar puterile lui ar avea un nivel extrem de mare. 

Acum întrebările care cred eu că v-ar face să citiți cartea, ca să găsiți răspunsurile, dacă nu v-am convins deja. Oare Jon chiar e emițător? Există cu adevărat societatea umbrelor? Care e planul lor? De ce-l vor pe Jon? Va reuși Kat să-l ajute? Cine le e prieten și cine e dușman? 

Eu am citit cartea ieri și azi, în total intre trei și șase ore. Are cinci sute de pagini, scris mic, fară spațiu între rânduri, ceea ce m-a enervat la început. Dar apoi prinsă în lectură nici n-am mai observat. E o carte nu bună, ci foarte bună, iar pentru mine combinația de cărți, biblioteca, Lectori, thriller, societăți secrete a fost geniala. 

Cartea este comparată și cu "Numele trandafirului", dar cum n-am citit acea carte nu mă pot pronunța. Chiar sper să o citiți și să vă fi convins cu recenzia, căci nu cred că veți regreta.

5/5