Descriere:
Saffy, o justițiară cu un cod moral strict, îi elimină pe „bărbații răi” care fac din femei o pradă. Misiunea îi e alimentată de o furie justificată și de setea de dreptate; în același timp, demersurile îi sunt complicate de propriile vulnerabilități și dorințe.
Nici cu viața sentimentală nu stă mai bine – e greu să păstrezi o relație când iubitul de azi poate ajunge victima de mâine.
Asta până când îl întâlnește pe Jonathan, realizator de podcasturi despre crime, care i se pare că e un tip cu adevărat bun.
Dar Jonathan e acuzat de crimă, așa că Saffy se trezește într-o situație inedită pentru ea: trebuie să salveze un bărbat.
RECENZIE:
Pur și simplu cred că "Bărbați răi" n-a fost cartea pentru mine, deși descrierea ei o făcea să sune fix ca o poveste pe gustul meu.
Înainte să spun ce nu mi-a plăcut mie și înainte să fiu extrem de subiectivă, vreau să zic că, dacă te intrigă, dacă te atrage coperta sau pur și simplu vrei să vezi ce-i cu ea, atunci pune mâna și citește-o. Căci nu se știe niciodată și poate o să treci pe lângă o carte bună pentru tine, doar pentru că am zis eu că nu mi-a plăcut.
Eu, deși am fost curioasă și am vrut să mă prindă, nu s-a întâmplat. Mi-a luat câteva zile să o citesc și, de fiecare dată când o lăsam jos, parcă nici nu mă făcea curioasă să citesc în continuare. Acum hai să vedem de ce.
În primul rând, personajele și scriitura. A fost scrisă simplu și a avut capitole scurte, ceea ce mi-a plăcut, dar faptul că e scrisă din mai multe perspective și, totuși, e greu să diferențiezi între ele, uneori dându-ți seama prea târziu în capul cui ești, pentru mine a fost un minus. N-am simțit nimic pe tot parcursul cărții, indiferent ce s-a întâmplat, și, în momentele șocante, mai că aș fi avut chef să dau din umeri sau să casc, atât de mult m-a afectat. Da, știu, e subiectiv și alții vor avea altă părere, dar așa a fost pentru mine.
Personajele au fost slab scrise rău de tot și nu mi-a păsat de ele. Iar felul în care se poartă sau cum reacționează m-a făcut să le plac și mai puțin. Jon, oricât de priceput ar fi, e atât de orb, încât mă mir cum a supraviețuit până acum. Efectiv nu vede ce se întâmplă în jurul lui și cade în capcane atât de ușor, încât, sincer, după o vreme nici nu mi-a mai fost milă de el. Iar Saffy și alții profită de asta cu vârf și îndesat, făcându-mă să mă gândesc dacă nu-și merită soarta. Saffy a fost... interesantă, să zicem, dar, Doamne, autoarea n-ar fi putut să o facă mai clișeică nici dacă ar fi încercat! Deși cred că intenția era să fie misterioasă și periculoasă, să ne arate ce face ea bărbaților care „merită” și cât de inteligentă e, iar Jon să aibă un aliat sau adversar pe măsură.
Mie mi s-a părut doar o grămadă de clișee umblătoare care îl ajută pe Jon – dacă chiar face asta – și toată cartea m-a dus cu gândul la o fetiță răzgâiată (deși e femeie în toată firea), impulsivă și care își face de cap pentru că poate, având impresia că n-o să o găsească nimeni niciodată. Și cam așa și e, căci nu știu ce naibii face poliția sau dacă își aduc creierul cu ei la muncă. Sunt imediat pe urmele lui Jon, dar asupra ei nu planează niciodată vreo vinovăție. Și ai spune: „Dar uite că e isteață și planuiește mereu, n-ar avea cum să-și dea seama.” La care eu aș spune că, din punctul meu de vedere, asta e doar pentru că autoarea a scris povestea în așa fel încât să nu existe consecințe și să fie totul extrem de convenabil pentru ea – ceea ce nu-i deloc realist. Acum, dacă asta sau ce-am zis mai sus pe tine nu te deranjează, aia e.
Da, a avut multă acțiune, suspans și întorsături de situație, dar mie mi s-a părut atât de ridicolă, încât n-am putut să o iau în serios și să spun că m-a ținut cu sufletul la gură. Culmea e că, în timp ce încerca să fie așa neserioasă și sângeroasă pe alocuri, încercând să o facă pe Saffy să pară o justițiară extraordinară, mi-a dat impresia că, în același timp, voia să fie și fix opusul. Rezultatul a fost o mare varză în ochii mei și o învățare de minte să nu-mi mai cumpăr o carte doar pentru că îmi place coperta și să mai și aștept de la ea să-mi placă. Deși, teoretic, n-a fost doar vina copertei, căci și descrierea suna bine. Acum, dacă stau să mă gândesc, descrierea e mult mai bună decât ce-am citit eu în paginile astea.
Îmi pare rău să spun asta, însă, pentru mine, "Bărbați răi" a fost doar ok. Poate-i și vina mea, căci am avut așteptări mari, dar cred că se putea mai bine. Putea fi o carte mult mai complexă din toate punctele de vedere și mi-ar fi plăcut mai tare. Însă asta nu înseamnă că ție n-o să-ți placă sau că e o carte rea. Ci doar că eu și cartea asta nu ne-am potrivit și, din păcate, uneori se mai întâmplă și asta, oricât aș vrea eu să-mi placă toate cărțile pe care le citesc.
Și repet: dacă te interesează, dă-i o șansă. Până la urmă, nu ai ce să pierzi și, sincer, tare m-aș bucura ca ție și altora chiar să le fie pe plac. Și să fiu eu singura pentru care n-a fost să fie.
