Descriere:
La Universitatea din Salamanca, un grup de studenți la Criminologie descoperă existența unui ucigaș care era sub radar de câteva decenii și care își pune în scenă victimele inspirându-se din picturile renascentiste. La Madrid, anchetatoarea Lucia Guerrero își găsește partenerul răstignit pe un Calvar și pornește pe urmele bărbatului supranumit „ucigașul cu lipici".
Toți se vor confruntă cu propriul trecut, cu cele mai profunde frici și cu un adevăr mai abominabil decât toate legendele și miturile.
Un festin literar pe care-l veți savura pe nerăsuflate și care are teama, misterul, teroarea și angoasa ca feluri principale. Pictura barocă este aperitivul incitant, iar mitologia — desertul opulent.
RECENZIE:
Am citit-o într-o zi și mi-a plăcut, însă cred că altora le-ar plăcea mai mult și poate n-ar fi deranjați de lucrurile pe care o să le menționez eu în continuare.
Recunosc că prima dată nici n-am știut că e thriller, deoarece numele și coperta nu-mi prea transmiteau asta, însă apoi am citit descrierea și m-a intrigat. Mi s-a părut interesant aspectul studenților la criminologie sau ucigașul cu lipici și chiar m-a făcut curioasă faptul că scenele crimelor erau inspirate de picturi renascentiste. Însă de la acestea și de la multe altele, ce nu le voi menționa, căci nu vreau să dezvălui ce nu-i în descriere și să vă stric lectura, aș fi vrut mai mult.
"Lucia" mi-a plăcut din punct de vedere al acțiunii și al firului narativ, m-a ținut în suspans și n-am nimic de reproșat în privința dezvăluirilor sau al întorsăturilor de situație. Dar scriitura n-a fost pe gustul meu și m-am simțit detașată de poveste și de personaje de la prima pagină și pe tot parcursul cărții și oricât am sperat eu că o să se schimbe ceva sau că mă voi apropria cu cât citesc mai mult, nu s-a întâmplat. Asta e ceva subiectiv și depinde de fiecare dacă se va confrunta cu asta sau din contra stilul autorului și modul în care-i scrisă cartea vor fi fix ce caută.
În carte sunt menționate și multe lucruri și informații ce mie nu mi s-au părut importante, sau nu așa importante cât să vorbească autorul atât de ele, sau am avut impresia că autorul le-a băgat acolo doar ca să arate că știe sau crezând că poate cititorii vor fi interesați, dar pe mine m-au făcut să mă simt ca la un curs și aș fi vrut mai mult din acțiune și pentru ceea ce venisem și nu asta. Și ce-aș fi vrut eu, adică mai multe emoții, să știu ce simt personajele și să simt ce simt ele n-am primit. Da, se menționează că X e nervos sau e obosit, dar mi se spune și nu mi se arată. Ceea ce pentru mine iar n-a funcționat.
Toate astea sunt minusuri pentru mine, dar știu sigur că pentru alții vor fi de neobservat sau puncte în plus. Așa că nu lua prea în serios ce zic.
Vorbind un pic de personaje, pot să spun că niciunul nu m-a prins și pentru mine au fost prea multe ca număr pentru cât le-a diferențiat autorul și le-a individualizat. Astfel încât toți studenții din grupul de criminalistică sunt aproape unul și același pentru mine și același lucru aș putea zice și de profesorii și bărbații prezenți în carte. Nu zic că autorul nu le-a dat nimic, însă ținând cont de numărul de pagini și de câți sunt, a fost prea puțin, din punctul meu de vedere, și de destule ori i-am confundat. Și aici iar ține de gustul fiecăruia și de cât de multe vrei de la personaje într-un roman polițist sau cum privești tu ceea ce-ai primit.
"Lucia" a fost o carte pe care am citit-o repede, pe alocuri atmosferică, ce a avut elemente ce mi-au plăcut, ca acele scene inspirate din artă sau modul în care studenții căutau criminalii, însă nu întotdeauna lucrurile au sfârșit cum aș fi vrut eu sau nu au fost prezentate cum îmi imaginam eu. Dar asta e. Merită să-i dai o șansă și sper să te farmece mai mult decât m-a prins pe mine.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu