Authors June Hayward and Athena Liu were supposed to be twin rising stars: same year at Yale, same debut year in publishing. But Athena's a cross-genre literary darling, and June didn't even get a paperback release. Nobody wants stories about basic white girls, June thinks.
So when June witnesses Athena's death in a freak accident, she acts on impulse: she steals Athena's just-finished masterpiece, an experimental novel about the unsung contributions of Chinese laborers to the British and French war efforts during World War I.
So what if June edits Athena's novel and sends it to her agent as her own work? So what if she lets her new publisher rebrand her as Juniper Song--complete with an ambiguously ethnic author photo? Doesn't this piece of history deserve to be told, whoever the teller? That's what June claims, and the New York Times bestseller list seems to agree.
But June can't get away from Athena's shadow, and emerging evidence threatens to bring June's (stolen) success down around her. As June races to protect her secret, she discovers exactly how far she will go to keep what she thinks she deserves.
RECENZIE:
Înțeleg cât de importantă e o astfel de poveste și ce poate însemna pentru părțile implicate sau cât de important e să avem diferite perspective legat de ce întâmplă în publishing sau aducerea la lumină a unui asemenea fir narativ; fir ce mie nu mi se pare așa improbabil, fie identic sau doar puțin schimbat. Furtul de povești, idei, artă, etc nu e așa de rar.
Și da, normal că Yellowface e poate varianta mai “extremă” pusă în practică, dar n-ai putea să zici că e chiar așa greu de crezut.
Nu sunt și nu mă simt în măsură să vorbesc despre representation în acest context so dacă asta vă interesează, feel free să căutați reviewers accordingly. : ) Eu o să mă uit, căci sunt curioasă să văd diferite păreri și ofc, unghiuri diferite și discuții constructive.
Vorbind doar de poveste, personaje și final, pot spune că mi-a plăcut, am citit-o repede și m-a prins de la prima pagină. Nu cred că trebuie să consumi un gen anume ca să o citești și cred că fiecare ar rămâne cu ceva din ea.
Însă nu m-a impresionat și sincer m-așteptam la mai mult. Oricât de bine a curs povestea, Yellowface nu mi-a părut un roman cu straturi sau personaje de neuitat ori care m-a făcut să plâng sau să fiu acolo pentru cei implicați. Și asta nu are a face cu June care m-a sâcâit constant sau pentru că e scrisă ca să îți apese butoanele și să fie așa.
Ci pentru că ea și celelalte personaje mi-au părut doar niște pioni ce trebuiau să ocupe niște locuri. Fără să insufle ceva or să transmită ceva pe lângă ce trebuia și le era scris. Poate că unii or să iubească asta.
Yellowface e un mozaic plin de fețe și fațete ale oamenilor și lumilor (reală, virtuală, cea a autorilor, editurilor, cititorilor) care există unele lângă altele și care se întrepătrund și se suprapun ori se separă în funcție de situație ori din unghiul sau vocea cui vorbește/scrie.
Am tot auzit păreri legat de “o fi bine sau rău ce-a făcut June” or “și-o merită” vorbind de una din cele două autoare sau de ambele și cred că nu-i așa simplu. Normal că nu o aplaud pe June și din partea mea merită ce-a pățit, însă nici cealaltă nu-i o sfântă. Totuși o faptă nu spală pe alta și indiferent că mi-a plăcut sau nu, eu tot o recomand. E un titlu ce merită discutat și din care toți (atât din carte și discuții) avem de învățat. So go in with an open mind!
4/5
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu