Descriere:
Fahrenheind 451 – temperatura la care hartia de carte se aprinde si arde.
Sistemul era foarte simplu. Toata lumea il intelegea. Cartile trebuiau arse, impreuna cu casele in care erau ascunse…
-De cat timp esti pompier?
-De zece ani, de la varsta de douazeci de ani.
-Citesti vreodata cartile pe care le arzi?
-E interzis prin Lege! – rase el.
-O, desigur.
-E o munca buna. Luni ardem Millay, miercuri arde Whitman, vineri Faulkner, le facem scrum, apoi ardem si scrumul. E deviza noastra oficiala.
RECENZIE:
Auzisem de foarte mult timp de aceasta carte si mai ales de subiect aşa ca atunci când am gasit-o la biblioteca n-am ezitat sa o imprumut. Si totusi mi se parea prea mica, dar am zis ca poate totul e foarte concentrat si nu-i nevoie de multe pagini ca sa fie buna, dar…
Nu credeam ca o sa-mi zic vreodata ca o carte e prea scurta, dar aceasta a fost, adica n-are decat 180 de pagini si este si mica. Ideea carti mi s-a parut interesanta: un viitor in care cartile sunt interzise, in care oamenii ce au carti in casa sunt omorati si volumele sunt arse.
Un loc unde conteaza doar viteza, culorile, frumusetea, televizoarele ce merg continuu si pana la urma prostesc oamenii. Personajele principale sa le numesc aşa sunt Montag – pompier, Clarisse – fetita ce era crezuta nebuna doar pentru ca observa frumusetea lucrurilor mici, a naturii, vedea ceva ce altii nu mai aveau timp sau chef, sotia lui Montag – o femeie emancipata care se uita la televizor, asculta muzica, goneste cu masina si la un momentan dat eu ajunsesem sa o aseman cu un robotel.
Montag incepe sa se gandeasca oare de ce trebuie sa arda cartile acelea, de ce-s aşa periculoase atunci cat de-a lungul a câteva zile vorbeste cu Clarisse si vede diverse nimicuri (frumuseti ale vietii simple). Si ajunge sa lupte contra sistemului, renunta la a mai fi pompier. Fura carti si le citeste. Se simte diferit fata de restul, bolnav, nesigur. E nevoit sa plece din oras pentru ca e urmarit.
Daca ar fi sa-i dau o nota oscilez intre 2 din 5 si 3 din 5. Dar sa zicem ca raman la 2. Nu e o carte de aruncat, dar eu când am terminat simteam nevoia sa mai fie pagini de citit. Consider ca mai erau lucruri de spus, de clarificat. S-a terminat cam in pom. Daca vreti s-o cititi ea merita si o veti termina repede.
2/5
1 comentarii:
Ce ți s-a părut că lipsește, ce neclarități ai avut la final? Sunt curioasă pentru că eu am iubit cartea și nu mi se pare că-i mai trebuia ceva, de asta aș vrea să înțeleg mai clar punctul tău de vedere...
Trimiteți un comentariu