RECENZIE - Toți cei din familia mea au ucis pe cineva de Benjamin Stevenson

 Descriere:

Mă îngrozea reuniunea familiei Cunningham încă dinainte de prima crimă. Dinainte să ne înzăpezim în stațiunea montană.

Ideea e că în familia Cunningham nu ne prea înțelegem între noi. N-avem decât un singur lucru în comun: toți am ucis pe câte cineva.

Fratele meu, sora mea vitregă, soția mea, tata, mama, cumnata mea, unchiul meu, tatăl meu vitreg, mătușa mea. Chiar și eu.

Când e găsit în zăpadă primul cadavru, e clar că doar un Cunningham ar fi putut comite crima — și eu trebuie să dovedesc.

În familia mea sunt mulți criminali. Dar un singur ucigaș…

RECENZIE:

Recunosc că prima dată când am văzut titlul m-am gândit c-ar putea fi o carte foarte sângeroasă și cu multe întorsături, dar apoi am citit descrierea și m-a dus mai mult cu gândul la ceva ce nu se ia în serios sau la un film pe care poți să-l vezi, poți să nu fii atent și la final tot simți că n-ai pierdut nimic. 

Și am avut dreptate. "Toți cei din familia mea au ucis pe cineva" e mai mult o glumă de thriller și nici nu încearcă să ascundă asta, zic eu. Tonul autorului, personajele, modul în care evoluează lucrurile, dezvăluirile și chiar și finalul, îți spun că dacă voiai un thriller serios, dark, care chiar e ce trebuie, atunci nu asta e cartea pentru tine. Asta e un roman ce e mai mult un fel de parodie sau "hai să vedem cât de ridicol poate să devină până și pentru ficțiune e prea de tot!". 

Și singurul avantaj al cărții ăsteia e că se citește foarte repede, scriitura curge, capitolele sunt scurte și chit că nu poți să o iei în serios, vrei să știi ce se întâmplă, cum se termină, care-i următorul personaj despre care aflăm ceva. Aș zice că-i o carte bună dacă vrei să ieși din reading slump sau pur și simplu te atrage. Dar nu-ți face speranțe prea mari, ok? Ori poate ție chiar o să-ți placă și o să zici că e chiar o poveste bună, de neuitat și care chiar a reușit să facă ceva original.

Eu aș spune că și dacă citești doar titlul și nu întreaga carte, n-ai pierdut nimic. Pentru că eu, acum după 480 de pagini tot ce-am înțeles e că da, toți din familie au ucis pe cineva. Și că au fost în vacanță și un criminal era printre ei. Și au aflat în final cine e și de ce-a făcut-o. Și da, Ern a reușit să rezolve misterul. 

Nu regret c-am citit-o, dar și dacă n-o citeam, nu pierdeam nimic. Nu mă rodea curiozitatea și poate, în capul meu aș fi reușit să-mi imaginez o poveste mai bună ca asta. Mi s-a părut chiar prea de tot la un punct; cum ziceam mai sus au fost și momente în care a devenit atât de ridicol, încât mă gândeam dacă e ok. Adică, da, știi că e ficțiune când citești ceva, dar până și aia trebuie să aibă un dram de logică și credibilitate, nu? Nu, în cazul asta nu prea există așa ceva. Ceea ce mie nu pot să zic că mi-a plăcut și aș numi romanul asta mai mult o dark comedy și aia destul de proastă, și nu un mister. 

So, dacă nu iei cartea asta absolut deloc în serios, eu zic c-o să-ți placă. Poate e și amuzantă, eu doar mi-am dat ochii peste cap - la ce s-a întâmplat, la toate personajele ce-au fost acolo să întrupeze toate clișeele posibile, la paragrafele enorme pline de descrieri inutile, la "șocantele" întorsături de situație, etc. Dacă încerci să o vezi ca pe un thriller și vrei să crezi că e ceva minunat, extraordinar și care promite marea cu sarea... atunci îmi pare rău pentru tine. Căci din punctul meu de vedere și dacă o iei ca pe o comedie sau ceva ce încearcă să fie "altfel" și să se distanțeze de thrillers, însă în același timp se folosește de ele și elementele lor, dar în cel mai stupid și ridicol mod posibil, tot nu e cine știe ce.

Pierzi ceva dacă o citești? În afară de timp nu cred. Ah, și de banii pe care i-ai dat pe ea probabil. Dar cam târziu pentru asta, nu.

2/5