miercuri, 26 iunie 2013

Eragon (Mostenirea, vol.1) de Christopher Paolini



Atunci cand Eragon, baiatul unui fermier sarac, descopera in padure o piatra albastra, minunat slefuita, bucuria lui nu cunoaste margini. Tot ce poate crede este ca va reusi sa cumpere toata iarna de mancare pentru familia lui. Nu se stie insa ca astfel a chemat din adancuri nestiute un dragon si ca a devenit mostenitorul unui destin misterios. In curand el va fi prins intr-o aventura de nici nu si-ar fi putut-o imagina cu doar cateva zile in urma. Dusmani fara de numar ii pornesc pe urme, iar singurele lui ajutoare sunt o sabie veche si sfaturile unui povestitor batran. Iar lumea pe care trebuie sa o infrunte este una a magiei si a puterilor nebanuite.





Parere: Cred ca deja seria aceasta e cunoscuta atat la noi cat si-n afara asa ca nu trebuie sa va dau prea multe detalii. Tocmai pentru c-am auzit foarte multe despre ea si stiind ca a aparut si la noi ultimul volum de ceva vreme m-am decis s-o citesc. Recunosc ca e prima mea serie cu dragoni si nu stiam cat imi va placea, dar mi-a placut. Mult mai mult decat m-asteptam si cu fiecare capitol citit am devenit si mai atasata de personaje si mai curioasa si dorind sa aflu cat mai multe despre lumea aceea, despre dragoni, despre legatura ce se creaza intre Saphira si Eragon. Pentru ca, de exemplu, pentru mine acest volum a fost mult mai complex decat parea descrierea sa anunte si asta m-a bucurat si mai mult. N-a fost ca si cum stiam ce avea sa se intample si am fost nevoita sa aflu raspunsuri la niste intrebari sacaitoare odata cu personajele. 

Mi-e destul de greu sa va povestesc ce se intampla in carte pentru ca se intampla si multe, dar in acelasi timp nu vreau sa va dezvalui; stiu din proprie experienta ca e mai bine si mai frumos sa afli singur de ce o carte e atat de buna si iubita de atatia oameni decat sa o citesti si sa anticipezi ce urmeaza, pentru ca nu mai ai acea bucurie si surprindere cand se intampla ceva care ar trebui sa te dea pe spate. 

Sa vorbim putin despre personaje. Eragon la inceput mi s-a parut un copil, chiar daca varsta nu arata asta, pentru ca ajunge sa se confrunte cu lucruri mai mari decat el, cu probleme si cand nu stii unde sa mergi si de ce sa te folosesti pericolul este si mai mare. Dar de-a lungul cartii evolueaza foarte mult, invata repede, se dezvolta si fizic si psihic, puterile ii sporesc si manat de multe sentimente face fata provocarilor si dusmanilor. Iar legatura cu Saphira face ca totul sa fie si mai special, adica ok toti cavalerii erau legati de dragonii lor, dar mie legatura dintre ei mi se pare plina de afectiune, prietenie, loialitate, sinceritate si chiar cand se cearta dau dovada de-o sinceritate enorma. 
Iar Saphira e ca un om, are sentimente, se enerveaza, se bucura si mai ales isi face griji. Astia doi sunt adorabili si simpatici, dar daca-i enervezi s-ar putea sa-ti doresti sa fi urmarit de Ra'zac decat sa le fi stat in cale. 
Brom cred ca-i personajul cu cele mai multe secrete si nu cred ca le vom afla pe toate prea repede, adica se ascund destule sub masca aceea de batran povestitor sau invatator. Dar va las pe voi sa le aflati. Cat despre personajele negative prefer sa nu vorbesc deoarece nu-mi plac mutrele lor:)). 

As mai avea de spus ca mi-a placut foarte, dar foarte mult lumea, fiecare tinut are ceva special, diferit, fiecare oras sau sat prin care ei au trecut mi-a ramas in minte si totul a parut foarte viu. Uneori cand citeam zeci de pagini fara sa ma opresc aveam impresia ca povestea chiar exista si ca o pot privi si eu, d-acolo de undeva, ceea ce pentru mine mereu a insemnat un plus pentru carte. Autorul a reusit sa creeze o poveste frumoasa, realista, care te atrage, cu descrieri placute, nici scurte, nici lungi, cu replici amuzante, cu morale, cu dragoni, dar mai ales cu provocari. Chiar nu stiu ce sa va mai zic, dar va pot recomanda seria cu cea mai mare bucurie. Daca va plac seriile fantasy cu dragoni, pitici, elfi, magie, creaturi malefice sau mai stiu eu sau doar aventura atunci cititi asta!

5/5

0 comentarii: