RECENZIE - Asigurare pentru moarte de James M. Cain

DESCRIERE:

Cand işi publică a doua capodoperă, Asigurare pentru moarte (1963), autorul se amuză să-şi confrunte din nou cititorul cu o parte mai puţin curată a realităţii. Romanul e o radiografie a duplicităţii, a culpabilităţii şi a pasiunii obsesive. 

Deşi reţeta pare simplă, are şi azi la fel de mult succes. Un agent de asigurări intalneşte o femeie atrăgătoare care vrea să scape de soţ, iar el nu ezită s-o ajute. Prin natura meseriei sale, acesta ştie să insceneze un accident pentru care despăgubirile ar atinge sume imense. Cei doi complici vor avea insă de dejucat acţiunile firmei de asigurări, de adormit bănuielile poliţiei şi incă multe alte artificii, iar vina pe care o impărtăşesc este atat de mare incat unul dintre ei trebuie să dispară. 

Realitatea işi pierde busola iar universul cunoscut dispare incetul cu incetul, inghiţit de o nouă dimensiune, in care omul işi reia, in deplină libertate, dreptul de a fi animal. 

RECENZIE:

Pot sa zic c-a fost draguta, avand in vedere ca dupa 30 de pagini *are aproximativ 170 pagini, 1, 2 in plus/minus* am zis ca nu mai citesc. Îmi parea scrisa prea simplu pentru subiectul tratat, aproape ca o schita, la un moment dat am avut impresia ca zaresc si puţin umor.

 Nu ştiu daca asta e stilul autorului de a scrie repede si fara prea multe detalii, insa desi am citit parca m-as fi uitat la un film alb negru derulat extrem de repede. Din toata cartea am retinut câteva amanunte si atât. Legat de personaje mai nimic de spus. Doar când a recunoscut Walter m-a surprins, in rest mici sclipiri din partea celorlalti, dar in rest bezna. Faptul ca Walter s-a vazut iar cu Phillys *parca* m-a lasat uşor in ceata pentru ca eu credeam ca n-o sa se mai vada. 

Iar finalul, nu pot sa-l numesc nici in pom, cliseic nu e, tâmpit nu, cred ca e doar banal si o incercare de wow. Daca ar fi sa recomand cuiva cartea asta i-as zice s-o citeasca in autobuz, daca vrea sa scape de plictiseala sau intr-o zi cand n-are ce face.

3/5