RECENZIE - Dacă mi se întâmplă ceva de Alex Finlay

Descriere:

În ultimii cinci ani, Ryan Richardson a retrăit noaptea aceea îngrozitoare. Portiera mașinii deschizându-se brusc. Lovitura în cap. Mâinile care l-au smuls din vehicul. Țipătul pătrunzător al iubitei lui, Ali, când a fost răpită.

Fără nici urmă de Ali sau de mașină, un nor de suspiciune planează permanent asupra lui. Totuși, în lipsa dovezilor care să îl incrimineze în mod direct și cu ajutorul unui avocat bun, tânărul nu este pus sub acuzare. Acestea însă nu contează pentru realizatorii de podcasturi și trolii de pe internet. Acum, Ryan și-a schimbat numele de familie și a intrat la Facultatea de Drept. Și-a lăsat trecutul în urmă.

Până când, aflat în vacanță în Italia împreună cu colegii de facultate, primește un telefon de la tatăl său: mașina lui Ali a fost în sfârșit găsită pe fundul unui lac din orașul său natal. Înăuntru sunt doi oameni morți și un mesaj criptic, format din cinci cuvinte scrise pe plic de Ali: „Dacă mi se întâmplă ceva…”

Apoi, la celălalt capăt al lumii, se petrece un lucru de neconceput: Ryan îl vede pe bărbatul care i-a bântuit visele din acea noapte tragică de acum cinci ani.

În timp ce tânărul aleargă de pe dealurile Toscanei până într-un sat pitoresc din Marea Britanie și apoi pe străzile strălucitoare ale Parisului în căutarea adevărului, acesta habar nu are că salvarea lui s-ar putea afla în mâinile adjunctei șerifului din Kansas, aflată la primul ei caz, și ale unui mafiot din Philadelphia care a trecut prin propria sa tragedie.

RECENZIE:

Un thriller pe care l-am citit repede, atât datorită capitolelor scurte, dar și dezvăluirilor și întorsăturilor de situație ce-au tot curs. Scris din perspective multiple și plimbându-ne prin destule locații și orașe, dar și din trecut și până-n prezent.

Mi-a plăcut, dar n-a fost ce m-așteptam eu și de la un punct firul narativ deja o luase pe câmpii, oricât mi-am zis eu că-i ficțiune. Acum ține de fiecare ce consideră exagerat sau rezonabil și dacă romanul ăsta e pentru el sau nu.

 A fost prima carte pe care am citit-o de la autor și cred că o să mai încerc, fiindcă mi-a plăcut stilul lui, chit că n-am fost eu fană a direcției în care a luat-o cartea asta. Căci da, eu m-așteptam și voiam că ce s-a întâmplat cu Ali să fie altceva și poate mult mai realist/credibil.

"Dacă mi se întâmplă" a fost un thriller lejer, m-a prins imediat, nu regret că l-am citit, însă personajele nu mi s-au părut cine știe ce, mulți cred că-i și confund dacă mă întrebi de ei (așa bine scriși mi s-au părut), iar firul narativ și acțiunea au dus mai mult spre filme de suspans ce țin să șocheze cu orice preț și cui îi pasă dacă are logică. Însă asta-i doar interpretarea mea și oricui i-a plăcut nu pot decât să zic că mă bucur și-aș fi vrut să fie așa și pentru mine. Da a fost bun, însă atât. 

RECENZIE - Întâlniri în vacanță de Emily Henry

 

Descriere:

Sunt cei mai buni prieteni. Merg împreună în zece excursii de vară. Au o ultimă șansă de a se îndrăgosti.

Poppy și Alex. Alex și Poppy. Nu au nimic în comun. Ea este un copil rebel. Are o poftă de călătorie nesățioasă; el preferă să stea acasă să citească. Dar încă din facultate sunt cei mai buni prieteni. În cea mai mare parte a anului, ei locuiesc departe unul de celălalt – ea este în New York City, iar el în micul lor oraș natal – dar în fiecare vară, timp de un deceniu, au avut împreună o săptămână glorioasă de vacanță.

Până când au stricat totul. De doi ani nu au mai vorbit.

Poppy are tot ce ar trebui să-și dorească, dar este blocată într-o rutină care o obosește. Când cineva întreabă când a fost cu adevărat fericită ultima dată, ea știe, fără îndoială, că a fost în acea călătorie nefastă, finală, cu Alex. Și așa, decide să-și convingă cel mai bun prieten să mai meargă într-o vacanță împreună. Acolo își pune sufletul pe masă. Și iubirea pentru el.

Are o săptămână să rezolve totul. Dacă ea poate ocoli singurul mare adevăr care a stat întotdeauna în liniște în mijlocul relației lor aparent perfecte, ce ar putea merge prost?

RECENZIE:

"Întâlniri în vacanță" a fost cartea de care am avut nevoie zilele astea: m-a prins de la primele pagini și m-a făcut imediat să-mi imaginez că sunt în vacanțe alături de Poppy și Alex, departe de nervi și probleme. Am râs alături de ei, a fost emoționat, amândoi sunt imperfecți și totuși realiști, au și ei problemele lor și, ca în viață, nu-i deloc ușor să le rezolve sau mai ales să vorbească despre ele; oricât stau în calea vieții și fericirii pe care o vor sau chit că știu că nu mai pot ține lucrurile așa. Dar știm și noi că una e ce vrei și alta e ce faci, și că uneori e mai ușor de vrut decât de făcut.

Povestea asta a fost chiar ca o vacanță, căci a trecut foarte repede, a fost plină de surprize, mai nimic n-a mers conform planului și totuși a ieșit și ceva bun din tot haosul. Mi-a plăcut și că a fost mult despre prietenie, familie și legătura dintre ei, care nu-i doar romantică, iar modul în care-i scrisă cartea o prezintă foarte bine, de-a lungul timpului.

Aș spune că-i o carte pentru iubitorii de romance și nu numai, căci Emily Henry bagă de toate-n cărțile ei, ca și-n viață, și fiecare va găsi ceva care să-l prindă sau pe cineva cu care să rezoneze. O poveste numai bună de citit când ai nevoie de-o pauză lungă și momente pentru tine.

RECENZIE - Ora albastră de Paula Hawkins

 Descriere:

Bun-venit pe Eris: o insulă cu o singură casă, un singur locuitor, o singură cale de ieșire.

 Inaccesibilă de pe uscatul scoțian timp de 12 ore pe zi. 

Cândva, a fost căminul Vanessei: o pictoriță celebră, al cărei soț, cunoscut pentru infidelitățile lui, a dispărut cu 20 de ani în urmă. 

Acum este căminul lui Grace: o ființă solitară legată de maree, mulțumită în izolare. 

Însă când o galerie de artă din îndepărtata Londră face o descoperire șocantă, pe insulă vine un vizitator.

 Iar secretele de pe Eris amenință să iasă la lumină… 

RECENZIE:

Cred că mi-a plăcut pentru că n-am avut așteptări de la ea. 

E atmosferică, scrisă simplist și se citește repede, datorită scriiturii și capitolelor scurte. Are personaje imperfecte și bine scrise, întorsături de situație și un final ce-ți place sau nu. Mie nu mi s-a părut satisfăcător și aș fi vrut mai mult.

Aș spune s-o citești dacă-ți plac poveștile cu și despre oameni, artiști sau nu, despre relații, despre emoții și situații și ce scot la iveală. O poți citi și pentru mister, însă eu n-aș zice că asta e punctul forte al cărții. 

Și poate și d-asta mulți sunt dezamăgiți, mai ales știind cine-i autoarea. Da, se vede că-i scrisă de ea, însă fix din același motiv, cartea asta e un risc; de care fiecare ar trebui să fie conștient când o alege.  

RECENZIE - Wildfire (Maple Hills, #2) de Hannah Grace

Descriere:

Russ Callaghan și Aurora Roberts se intersectează întâmplător la o petrecere organizată la final de an universitar, când, după mai multe pahare de alcool și câteva provocări, cei doi ajung să aibă o aventură de-o noapte. Nefiind genul care să rămână prea mult prin preajmă după o partidă de sex (și nici care să se aștepte la asta de la un bărbat), Aurora se furișează afară din camera lui Russ înainte ca acesta să aibă ocazia să o întrebe numele complet sau să își adune curajul de a o invita la o întâlnire.

Așadar, mare le este surpriza când dau nas în nas în prima lor zi într-o tabără de vară unde sunt amândoi supervizori și unde au ales să meargă pentru a scăpa de viața complicată de familie. Russ speră că, dacă pleacă suficient de departe de Maple Hills, nu va mai fi nevoit să înfrunte consecințele dureroase ale dependenței de jocuri a tatălui său, în vreme ce Aurora s-a săturat să cerșească atenție de la oamenii dragi și vrea să se retragă în singurul loc care pentru ea înseamnă cu adevărat acasă.

Russ este conștient că, dacă încalcă regula care interzice relațiile amoroase pe durata taberei, riscă să fie trimis acasă înainte de sfârșitul verii, însă, spre nenorocul lui, Aurora nu a fost niciodată genul care să respecte regulile. Vor reuși cei doi să se rezume la o relație de prietenie? Sau, oare, acea aventură de-o noapte a stârnit în ei un foc ce nu poate fi stins?

RECENZIE:

Citește-o dacă vrei ceva rapid, lejer și care să te prindă de la început. Eu am devorat-o și singurul lucru pe care i l-aș reproșa e că nu trebuia să aibă aproape 400 de pagini. 

Sincer am citit-o pentru că mi-a plăcut "Icebreaker" și eram curioasă dacă și asta o să-mi placă. Și mi-a plăcut, deși a fost mai mult cartea potrivită la momentul potrivit. Nu-i o poveste prea complicată, personajele au fost ok, deși uneori sunt atât de multe și e greu să le diferențiezi sau să reții cine-i cine, mai ales când autoarea abia le caracterizează sau așteaptă cumva să ți-i amintești și din primul volum. Iar cele principale simt că le-am mai întâlnit și-n alte cărți și doar au alte nume. Nu mi s-au părut memorabili sau unici, și personal nu m-am apropiat de ei, deși am înțeles prin ce trec și mi-am dorit să fie fericiți și să-și rezolve problemele. 

Voiam să spun că mi-a plăcut cum Russ și Aurora comunică și n-ai parte de dramă degeaba, doar că mi-am amintit de cel puțin două scene în care asta se întâmplă și doar pentru că așa merge firul narativ mai departe. Cred că ar fi putut povestea să meargă înainte și fără ele, dar poate altora o să le placă și chiar se vor regăsi în personaje sau ar fi procedat la fel. 

Una peste alta a fost ok, m-am distrat alături de personaje, am râs, a fost și emoționant, are și destule momente spicy și, zic eu, că altora o să le placă mai mult ca mie. Rar citesc romance și rar îmi place ceva, iar asta, din această perspectivă, n-a fost chiar așa rea. În niciun caz memorabilă, dar distractivă pe moment.

RECENZIE - Casa dintre pini de Ana Reyes

 

Descriere:

Maya era în liceu când a văzut-o pe Aubrey căzând secerată în fața lui Frank, un bărbat enigmatic cu care își petrecuseră amândouă vara. După șapte ani, Maya stă în Boston cu iubitul ei și încearcă să scape de dependența care a ajutat-o să reziste până acum. Însă trecutul o copleșește când vede o înregistrare cu o altă femeie care moare subit în fața aceluiași Frank.

Maya se întoarce acasă, unde începe să dezgroape fragmente din trecut și să observe mesaje ascunse în cartea neterminată a tatălui ei guatemalez. Ca să se salveze, trebuie să înțeleagă o poveste scrisă înainte să se fi născut ea, însă nu i-a rămas mult timp și toate drumurile duc înapoi la cabana lui Frank…

RECENZIE:

În funcție de ce mistere îți plac și ce te deranjează sau te atrage într-o astfel de poveste, o să-ți placă asta mai mult sau mai puțin. Mie nu mi-a plăcut și chiar n-a avut un final neapărat, ci doar s-a terminat.

Auzisem păreri împărțite legat de ea, dar ceva mă tot intrigă, așa că am citit-o. Regret? Nu, căci măcar m-am lămurit și deși personajele nu mi s-au părut cine știe ce, iar firul narativ m-a dezamăgit, căci după toată tensiunea și suspansul și dezvăluirile... nu se întâmplă mare lucru. Da, aflăm ce le face Frank fetelor și care-i tot misterul legat de cabană, dar... n-am fost fan al acelor răspunsuri. Da, a fost interesant și diferit, dar nu pentru mine.

Zic că mai bine îi dai o șansă și vezi singur cum ți se pare. Căci depinde de tine dacă vei fi șocat și o să-ți placă enorm când afli adevărul sau te vei enerva ori o să ți se pară tras de par. Atmosferică a fost, însă cam atât. 

Pe alocuri a fost și un pic greu să țin evidență ce-i în trecut și ce se întâmplă in prezent, iar faptul că autoarea a băgat pagini întregi legat de istorie și cultura guatemaleză, dar nu adaugă neapărat la firul narativ, a îngreunat și mai mult ritmul. Ca poveste nu-i rea, dar ca mister a lăsat de dorit.