DESCRIERE:
Nu răscoli amintirile copilăriei dacă știi că ascund secrete întunecate...
În 1986, Eddie și prietenii lui își petrec zilele mergând cu bicicleta printr-un orășel englez mereu adormit, în căutare de aventuri. Omuleții de cretă pe care-i desenează peste tot sunt codul lor secret. Dar atunci când unul dintre aceste desene ii conduce la un cadavru dezmembrat povestea se schimbă definitiv.
În 2016, Eddie crede că a lăsat totul în urmă. Dar apoi el și prietenii lui primesc un mesaj misterios și trecutul se întoarce la viață mai periculos ca niciodată.
RECENZIE:
Mă bucur c-am citit în sfârșit "Omul de cretă" și cu siguranță nu-i ultima lectură de la acest autor. Nu-i cel mai bun thriller pe care l-am citit în materie de plot sau scriitură, dar mi-a rămas în cap datorită personajelor și a tot ce a început, s-a întâmplat și s-a rostogolit spre final.
Am citit-o în câteva ore și m-a prins imediat. Chiar dacă, mai ales la început, a durat un pic până au început să se miște lucrurile. Și chiar pe parcurs au fost momente când am zis că nu se întâmplă mai nimic, iar apoi erau prea multe deodată. Dar nu-i ceva deranjant.
Aș spune că "Omul de cretă" e o carte pentru toată lumea și nu trebuie să îți placă misterele sau cărțile polițiste; poți doar să vrei o poveste bună. Și chiar dacă are scene de crimă, n-aș spune că sunt grețoase sau prea sângeroase.
În același timp, romanul e atmosferic, la fel ca locurile în care se desfășoară totul, și când nu-ți atrage atenția cu omuleți de cretă și morți, ai parte de conversații interesante despre viață și oameni. Ceea ce nu așteptam, dar mi-au plăcut!
Am iubit și faptul că misterul e realist și totul s-ar fi putut întâmpla cu adevărat, iar autoarea n-a lăsat nicio întrebare fără răspuns; comparativ cu alte povești.
Eu o recomand, dacă n-ați citit-o deja, și sper să vă placă.