Toți citim la fel, schimbări, cărți ce sunt peste tot, o discuție scurtă și nu prea

Sal'tare, tuturor! :)

A trecut ceva vreme de când n-am mai scris pe blog și mai ales de când am mai postat o discuție și nu o recenzie. Însă până-n acest moment n-am mai simțit că am ceva de zis ce n-a fost spus deja, într-un fel sau altul, și chiar și-acum mă gândeam dacă are rost să postez asta. Totuși, cred că ar fi un subiect interesant și vorbind despre el m-ar ajuta atât pe mine cât și pe voi să ne uităm mai atent la cum citim, ce citim și mai ales de ce. Și nu mă refer la de ce citim, căci asta deja știe fiecare, ci la de ce citim o carte sau o serie acum/atunci și nu altceva. 

Daca urmăriți grupurile de cititori din țară și poate din afară sau urmăriți "booktuberi" sau goodreads-ul or poate sunteți direct înconjurați de cititori de tot felul și/sau oameni ce vorbesc și scriu despre cărți, atunci probabil vedeți și ați văzut două lucruri. Bine, acestea sunt de ceva timp, însă cam de la jumătatea anului trecut și mai ales în ultima perioadă, lucrurile au cam luat-o la vale sau au explodat. 

Primul lucru este că aproape toată lumea vorbește, scrie, pozează și discută despre aceleași cărți. Cu câteva excepții, probabil ați observat că majoritatea oamenilor, fie în același timp, sau într-o perioadă, consumă titluri ce-au fost promovate intens înainte să apară, când au apărut și după, sau sunt acele cărți/serii ce sunt în mintea și pe buzele tuturor și cu fiecare volum nou ce apare sau ce carte nouă mai scoate autorul popularitatea lor crește iarăși sau doar se mărește. 

Și al doilea lucru este că din această cauză, faptul că aproape toată lumea citește același lucru și oriunde te uiți vezi doar "o mână de cărți și autori", unii cititori, și numărul lor e-n creștere, au decis să se uite mai atent la ce citesc și de ce. Și să se întrebe dacă:

-  ei au citit acele cărți și le-au promovat pentru că erau chiar pe gustul lor sau doar au văzut că-s populare și-au zis și ei să se alăture celorlalți;

- acele cărți n-ar fi fost oriunde iți puneai ochii și urechile, le-ar mai fi citit;

- acele cărți chiar merită faima și popularitatea pe care o au (adică sunt chiar bine scrise și au ce le trebuie) și nu-s doar un produs ce se vinde bine, căci editura și "presa" și-a făcut bine treaba, focusându-se pe "hai să vindem cât mai mult, căci lumea pune mâna pe ce e în vogă și puțin îi pasă dacă e cu adevărat bun sau dacă au neapărat nevoie de el și li se potrivește";

- au vrut neapărat să le cumpere și să cheltuie banii pe ele, căci și-au spus că le vor citi imediat, iar apoi au zăcut necitite luni sau ani (poate alături de altele);

La acestea eu am mai adăugat și:

- faptul că am obosit/nu mai vreau să citesc doar cărți pe care le citesc toți, doar pentru că sunt populare și le citesc toți și nu pentru că eu vreau;

-  în ultima vreme n-am mai simțit că vreau să citesc  (și nu pun la socoteală momentele/zilele când am fost și sunt obosită, bolnavă, plecată sau n-am timp) și încerc să-mi dau seama ce s-a întâmplat și, mai ales, cum să remediez acest lucru;

- deși sunt multe noi apariții de care-s entuziasmată, mai sunt multe cărți/serii la care n-am ajuns și sunt pe lista mea de foarte mult timp;

- vreau să-ncerc să citesc din genuri ce nu le-am gustat încă;

Iar după ce oamenii și-au pus aceste întrebări, majoritatea s-au apucat să-și curețe rafturile, atât pe goodreads cât și biblioteca, și să scape de cărțile pe care nu le mai voiau, nu mai erau interesați de ele, habar n-aveau de ce le-au cumpărat, aveau mai multe ediții ale unei serii/roman, sau au cumpărat cartea și nu le-a plăcut, așa de ce să o mai păstreze.

 Pe când alții au început să spună că nu e bine ce fac și că nu e ok să scapi de niște cărți pe care tot tu le-ai luat sau de ce să dai o carte pe care n-ai citit-o, dar crezi tu că n-o să-ți placă, doar așa din exterior, și că probabil o să regreți.

Din acest punct s-au mai iscat două discuții, în care nu o să mă bag, căci sunt foarte stufoase și părerile sunt împărțite, și s-a vorbit despre consumerism și faptul că blogger-ii/reviewer-ii/presa de carte cumpără în prostie cărți sau au extrem de multe (mai multe decât ar putea citi vreodată) și că de ce tot cumpără, în loc să citească ce au deja, cheltuind bani aiurea și îngropându-i în niște rafturi.

 Dar în același timp fiind și un fel de exemplu pentru urmăritorii lor și făcându-i și pe ei să își umple biblioteca cu niște titluri pe care altfel nu le-ar fi luat și n-au nici cea mai vagă idee dacă o să le placă sau o să le citească vreodată. Iar apoi s-a vorbit despre efectul de turmă, dacă pot să-i zic așa, și faptul că atunci când o carte e populară și trebuie s-apară sau a apărut și lumea vorbește despre ea (fie de bine sau de rău) oamenii o să o cumpere sau o să se bage și ei în discuție doar ca să facă parte din grup și nu că i-ar interesa neapărat. 

Și o consecință a acestui lucru ar fi acele tone de cărți ce nu vor fi citite vreodată sau au fost citite și "văzute" prin ochii celorlalți și nu prin ochii lor. Iar aici s-a vorbit și de faptul că unii dau notă mare unei cărți doar pentru că e populară și cum ar arăta ei dacă spun că nu le-a plăcut or sunt mulți ce nu vor să spună că ei au iubit și s-au regăsit într-un roman pe care mulți l-au umplut de noroi. 

Ceea ce mie mi se pare aiurea și copilăresc, deoarece fiecare are dreptul să spună ce crede, fără să jignească, și dacă mie mi-a plăcut sau displăcut ceva, atunci asta nu înseamnă că tu n-ai dreptul să iubești sau să urăști acea carte. Deși acel drept nu iți spune și să vii după mine și să mă jignești sau să mă tragi de urechi că de ce am o părere diferită de a ta.

Acum o să mai fac câteva precizări despre cele două discuții și apoi o să spun ce-am mai făcut eu recent în materie de citit. Nu insist foarte tare pe niciun aspect, căci ar fi prea mult de citit pentru voi și de scris pentru mine :), însă daca vreți putem continua discuția pe pagina de facebook; chiar sunt curioasă voi ce credeți și daca sunteți sau nu de acord cu ceva or poate vi s-a părut și vouă sau dimpotrivă.  

Primul lucru nu știu cât e de prezent și la noi, însă în afară îl vezi de fiecare dată când apar titluri noi, mai ales scrise de autori faimoși sau când apare un autor nou și, deși e prima lui carte, toată lumea o laudă și e "pe toți pereții", iar cei care au o părere diferită față de majoritate sunt cam trași de urechi. Nu spun că acest lucru e total greșit și că cei care promovează cartea, punând-o pe toate gardurile, greșesc, doar că, din punct de vedere al cititorului, e frustrant să vezi și să auzi mereu și mereu de aceleași titluri și aceeași autori, iar și iar. (Sau poate nu, căci sunt și alții care se bucură când autorul acela, preferat al lor sau nu, e peste tot și nimeni altcineva nu mai are loc) 

Și de ce frustrant? Căci poate acea carte sau acel autor nu-s neapărat potriviți pentru toți, sau nu-s atât de buni pe cât popularitatea lor zice și sunt buni, doar pentru că vând extrem de mult (dintr-un motiv sau altul) și lumea îi cumpără fără să se gândească. În sensul că "ah, am văzut asta peste tot, hai și eu", o idee ce se amestecă foarte bine cu "toți cei care vorbesc de cartea asta primesc atenție și uite câți urmăritori au și uite cate vizualizări fac, hai și eu", lucru valabil mai mult pentru bloggeri și review-eri.   

Plus că, dacă aceste cărți și acești autori, sunt mereu acolo pe scaunele din primul rând și lumea îi vede doar pe ei, alții ce poate n-au parte de atâta promovare sau nu prind ochiul cititorului așa repede, nu mai ajung în față. Și poate că romanele lor, bune sau mai bune ca cele lăudate nu mai ajung la cititor sau cititorul nici nu știe că ele există. Căci, cum ai putea să vrei să citești ceva ce știi că nu e pe piață sau ai dat peste acel titlu, dar nu știi nimic despre el. Iar faptul ăsta, necunoscutul, îi face pe majoritatea să dea înapoi. 

Cred că-n ultimii ani a crescut și s-a promovat enorm ideea că doar despre lucrurile bune se vorbește și doar alea merită, în timp ce celelalte ce nu primesc atenție sau n-auzi de ele nu merită. Și m-a făcut să mă gândesc la primii ani în care m-am apucat serios de citit și cum pur și simplu mergeam la bibliotecă sau în librărie și căutam prin rafturi, fară să știu cine sunt autorii, cât de populari sunt, care sunt cei pe care nu-i place lumea, care-s cărțile "rele" sau alea ce "merită neapărat!", lăsându-mă s-aleg ce-mi suna mie bine sau coperta aia ce mă făcea să mă întreb ce-i în interior sau doar o alegeam fiindcă descrierea suna bine. Iar atunci citeai acel titlu fară să știi sau să-ți pese de statutul acelei cărți și aveai doar părerea ta. 

Nu spun că acum nu o ai și că acum nu mai poți face acest lucru, să mergi undeva și să alegi doar ce-ți place ție și nu ce se vinde/promovează, doar că acum inevitabil te lovești de ele. Și, fară să vrei, când citești sau după ce-ai citit, o să te gândești la părerile altora sau o să le cauți și o să compari. Sau după ce citești părerile lor vezi lucrurile din alt unghi (ceea ce nu-i neapărat rău, căci de multe ori citesc alte recenzii, după  ce termin cartea, și mă bucur să aflu lucru ce mie mi-au scăpat sau îmi place să văd cum aceeași carte a fost "văzută și gustată" de altcineva într-un mod total diferit de-al meu) și ți se schimbă părerea; sau poate nu - aici ține mult de fiecare.

 De fapt, totul ține de tine și de noi, ca indivizi și grup, și o să mă concentrez pe eu (căci deja discuția asta e enormă, dar bănuiesc că deja v-ați obișnuit cu mine și cu faptul că nu pot să scriu ceva scurt :)) ). Depinde de noi dacă ne "dăm trend-urilor" și consumăm ce e popular sau doar cărțile de care auzim, considerând că doar acelea merită, mergând pe ideea de mai sus, sau poate pentru că ne e mai la îndemână. Prin simplul fapt că deja știm cum sunt, la ce să ne așteptam, știm dacă ne va plăcea sau nu, căci am văzut și auzit păreri sau am citit poate și-un fragment postat online. 

Recunosc că și eu cumpăr și-am cumpărat și citesc/ și-am citit titluri populare, dar doar pentru că m-au interesat și le-aș fi luat chit că nu mai vorbea nimeni de ele. În sensul că îmi place să văd ce se vinde și ce prinde la public, dar în același timp îmi fac și singură lista, căci urmăresc goodreads, youtube, site-uri din țară și din afară, și citesc în același timp și doar ce-mi place mie, titluri de care n-am mai auzit sau acele cărți de care mulți spun că nu merită, doar fiindcă lor nu le-a plăcut. 

Și cumva necunoscutul și acel "nu recomand" mă face uneori să citesc ceva, deoarece știu că am gusturi diferite de mulți și poate că mă voi regăsi acea carte, pentru că autorul rezonează cu mine sau personajele m-atrag or poate e genul ăla de carte pe care mulți o urăsc, dar ție-ți place în mod ciudat. Sau poate e acel titlu care împarte oamenii în "cartea asta e totul pentru mine" și "n-am citit vreodată ceva mai groaznic/plictisitor/lăudat degeaba". 

Ce e de făcut în toată această învălmășeală? Totul și nimic. Chiar depinde de fiecare din toate punctele de vedere. 

Ce fac eu de ceva timp: 

-  sunt la curent cu tot ce-apare atât la noi cât și-n afară, ce păreri sunt, văd atât acele cărți ce sunt peste tot, dar încerc să mă uit și după acelea mai puțin promovate sau dacă văd la cineva o carte de care eu n-am auzit niciodată caut despre ea să văd poate m-ar interesa;

- încerc să citesc atât cărți în vogă cât și doar ce m-atrage pe mine, fară să mă gândesc ce gen e cartea, de cine e scrisă, cât e de veche, câți au mai citit-o;

- cumpăr mult mai puține cărți ca înainte sau mult mai rar. Dacă înainte aproape în fiecare lună cumpăram ceva, acum cumpăr de câteva ori pe an, dar mai mult de 2-3 cărți, iar asta cumva m-ajută să termin mai repede ce am necitit, dar și să mă gândesc dacă eu chiar vreau acea carte pe care am adăugat-o în coș sau sunt doar interesată de ea, căci o văd peste tot și toți vorbesc de ea și toți au o părere, deci vreau să văd eu unde "stau" și ce simt;

- scriu și postez mult mai puține recenzii ca înainte, fiindcă prefer să petrec acel timp citind altceva sau pur și simplu mi se pare că n-am nimic de zis or acea carte mi-a plăcut și atât sau mi-a displăcut așa tare, că nu vreau să vorbesc despre ea. Or poate am citit o carte populară și stiu că deja sunt nspe mii de recenzii postate și nu vreau să postez și eu; și nu pentru că "vai, eu sunt specială și nu vreau să fiu asociată cu ei", ci pentru că de multe ori s-a cam zis deja tot. Și mie nu-mi place să repet. Dar dacă am citit o carte, populară sau nu, și simt c-am ceva de zis, atunci mă pun și scriu o recenzie. 

- mă gândesc mult mai mult dacă citesc ceva pentru că doar eu vreau și nu pentru că s-a creat vâlvă în jurul unui titlu sau e "cea mai bună, grozavă carte, ce-o să-ți facă mintea să explodeze, bestseller NYT și roman ce-ți va schimba viața!";

- stau mai mult să mă gândesc ce cumpăr sau dacă are rost să cumpăr acea carte or o pot împrumuta de la cineva/biblioteca. Pentru că, de-a lungul anilor, am cumpărat multe și apoi nu mi-au plăcut, și-am rămas cu ele, sau le-am cumpărat și unele le am de ani de zile, și tot nu le-am citit. Sau sunt acele cărți de care am vorbit și toți le cumpără, fiindcă văd că alții le cumpără și de ce să aibă ei și eu nu. (însă asta nu înseamnă că dacă ceva e popular și eu-l vreau, nu o să mi-l iau. doar mă gândesc mai mult dacă acel vreau e-al meu sau e vreo influență din exterior).

- încerc să nu mai țin cont de recenzii, atât de mult; căci m-am ars cu titluri ce le-au plăcut altora și eu am fost singurul om dezamăgit or mie mi-a plăcut enorm o carte și toți se plângeau că e groaznică și că habar n-au de ce-a fost publicată. 

- nu mai merg pe ideea "dacă mie mi-a plăcut asta, sigur o să placă tuturor" sau "dacă eu urăsc asta, nimeni n-o va iubi". D-asta, atât pe blog cât și când vorbesc cu prieteni/colegi/familie îmi spun părerea, încercând să spun atât plusuri cât și minusuri ale cărții (căci să fim serioși nu există carte perfectă sau sunt acele romane extrem de bine scrise, cu tot ce le trebuie, dar nouă ne displac dintr-un motiv subiectiv. Or acele cărți ce au enorm de multe minusuri, dar, iarăși, nouă ne plac și ne fac să simțim ceva, ce ne face să trecem, oarecum, cu vederea acele goluri), gandindu-mă că atât omul cât și cartea merită un "sendviș" complet și nu doar părțile ce mi-au plăcut sau acelea care m-au enervat. -> căci suntem diferiți și fiecare decide dacă-i pentru el sau nu. Plus că încerc mereu să fiu cât mai obiectivă.

Deși, a fi obiectiv e până la urmă tot un subiectivism mai filtrat puțin.

Eu o să închei aici, căci de la ideea mea de-a posta de dimineață o mică întrebare pe facebook am ajuns la această postare "scurtă", ce-mi seamănă acum cu o salată și nu știu neapărat cât sens are sau cât de organizată am reușit să o fac. 

Sper c-am reușit să vă dau de gândit și chit că sunteți de acord cu mine sau nu, legat de orice am zis, aștept să-mi spuneți aici sau pe pagină voi ce părere aveți sau dacă ce și cum citiți, ce și cum cumpărați sau ce și cum recomandați și cui, s-a schimbat recent, în vreun fel, sau nu.

Aveți grijă de voi și sper s-aveți parte de cât mai multe cărți pe placul vostru. :)

RECENZIE - Necunoscuta de Mary Kubica

Descriere:

O întâlnire absolut întâmplătoare dă naștere unei rețele complicate de secrete și minciuni.

Ea o vede pe adolescentă stând în ploaia nemiloasă, strângând un bebeluș în brațe. Se urcă în metrou și pleacă, dar nu și-o poate scoate pe fată din minte… Heidi Wood a fost dintotdeauna implicată în activități caritabile: lucrează la o organizație nonprofit și salvează de pe străzi pisici fără stăpân.

 Cu toate astea, soțul și fiica ei sunt oripilați atunci când Heidi se întoarce acasă într-o zi cu o fată pe nume Willow și cu bebelușul acesteia, în vârstă de patru luni. Aparent lipsită de locuință, adolescenta ar putea fi o răufăcătoare – sau chiar mai mult de atâta.

 În ciuda obiecțiilor familiei, Heidi o invită pe Willow să rămână în casa ei, împreună cu bebelușul.

 În următoarele zile, Heidi o ajută pe Willow să se pună pe picioare, dar, în timp ce secrete din trecutul acesteia încep să iasă la iveală, Heidi se vede nevoită să decidă până unde e dispusă să meargă pentru a ajuta o străină. 

Ceea ce a început ca un act de bunătate scapă cu totul de sub control, în feluri care ar fi fost imposibil de imaginat înainte.

RECENZIE:

  Necunoscuta e al doilea roman al autoarei pe care-l citesc, primul fiind Fata cea bună, și pot spune că am aceleași sentimente amestecate și că mi-a plăcut povestea atât de mult pe cât am vrut să arunc cartea undeva și să n-o mai văd.

Însă stai să-ți explic de ce. Atunci când citesc un thriller sau un mystery m-aștept să fie și situații mai greu de crezut sau momente la care să mă opresc, îmi dau ochii peste cap de câteva ori, oftez, pentru că sunt atât de trase de păr sau n-au nicio logică sau mă întreb ce naibii a avut autorul în minte când le-a băgat în poveste, doar că Mary Kubica are tendința să te pălească numai cu momente de genul ăsta.

 Și dacă în Fata bună a fost cum a mai fost și am înghițit momentele alea, în așa fel cum nu mă deranjează când în filme eroul se bate cu zece oameni, poate și cu mâinile goale, și-i face praf, iar el n-are, aproape, nimic la final, în  Necunoscuta, mai ales ultimul sfert de carte, am simțit c-am trecut de la asta e credibil -> n-aș prea crede, dar fie -> deja mi-au ajuns sprâncenele la ceafă și mi se deșurubează ochii la cât mă mir și mi-i dau peste cap -> cineva s-a aruncat în gol de pe Lună și a supraviețuit călătoriei până pe pământ. 

Ultima e prea de tot, nu? Ei, cam așa m-am simțit eu cu cât am citit mai mult, iar când am ajuns la final mă întrebam ce naibii am citit?. Pe copertă scrie roman psihologic și asta credeam și eu, dar unele întorsături de situație sau dezvăluiri m-au făcut să cred că or așteptările mele de la aceste romane sunt greșite or eu și Mary avem păreri total opuse legat de asta, or autoarea a mers pe ideea: "fiecare dezvăluire/întorsătură de situație va fi mai dementă și imposibil de crezut ca cea anterioară doar să crape pipota în cititori și să spună că-s genială!".

Nu pot să zic că m-am simțit înșelată sau indusă în eroare, dar cumva am fost mințită ca la drumul mare - căci numai roman psihologic, ceea ce implică o doză, mare, de realism, zic eu, n-a fost. Dacă ați citit cartea atunci știți ce zic, și poate sunteți de acord cu mine, iar dacă n-ați citit-o poate-i dați o șansă. Poate vouă o să vă placă direcția în care merge povestea și n-o să stați ca mine întrebându-vă cu ce-ați greșit și de ce aveți impresia că citiți un roman ce vă face să vă gândiți c-ați citit SF-uri mai realiste. 

Lăsând deoparte "credibilitatea" ultimei părți din carte,  Necunoscuta nu e o poveste rea. Doar că iarăși n-am empatizat cu personajele și nu mi-a pasat de nimeni, ceea ce-i un mare minus, iarăși a trebuit să fiu atentă la numele capitolelor ca să-mi dau seama cine vorbește, căci autoarea nu încearcă deloc să separe vocile și nu e ca și cum ai x oameni, din perspectiva cărora citești, ci ai un om ce joacă mai mulți. Ceea ce mi se pare leneș și lipsă de interes; sau să fie un stil ce eu nu-l înțeleg. 

 Necunoscuta are suspans, te face să-ți pui multe întrebări, se joacă puțin cu așteptările tale și fix personajele ce credeai că-s bune și sănătoase la cap se dovedesc a fi duse de mult pe râu în jos și fără drum de întoarcere. Ceea ce m-a bucurat așa un pic, deoarece îmi plac romanele ce sunt ca un cub și cu fiecare capitol îți mai arată un unghi nou sau iți arată același lucru, dar din altă poziție; și apoi descoperi că era altceva.

Recomand  Necunoscuta daca vrei un roman rapid, se citește foarte repede (chit c-a fost mai mult decât trebuia și-n unele părți mi s-a părut c-a insistat prea mult), descrierile sunt foarte vii și de la prima pagină simți/auzi/vezi/miroși orașul. Iar dacă n-ai o problemă cu exagerările sau accepți orice, indiferent cât este de greu de crezut, doar pentru că-i ficțiune, atunci va fi și mai bine! Eu n-am putut și nici n-o să pot vreodată în cazul unui thriller/mystery/roman psihologic. Și nici nu vreau.